1. [DEX '09] STRĂDUITOR, -OARE, străduitori, -oare, adj. (Rar) Care se străduiește, care își dă toată osteneala să realizeze ceva; sârguincios, silitor, harnic. [Pr.: -du-i-] – Strădui + suf. -tor.
2. [MDA2] străduitor, ~oare a [At: GCR II, 156/10 / P: ~du-i~ / Pl: ~i, ~oare / E: strădui + -tor] (Asr; d. oameni) 1-2 Sârguincios (1-2).
3. [DEX '98] STRĂDUITOR, -OARE, străduitori, -oare, adj. Care se străduiește, care își dă toată osteneala să realizeze ceva; sârguincios, silitor, harnic. [Pr.: -du-i-] – Strădui + suf. -tor.
4. [DLRLC] STRĂDUITOR, -OARE, străduitori, -oare, adj. (Învechit) Care se străduiește, care-și dă toată osteneala; sîrguincios, silitor, harnic.
5. [Șăineanu, ed. VI] străduitor a. care se străduește.
6. [Scriban] străduitór, -oáre adj. Rar. Care se străduĭește, harnic.
7. [DOOM 3] străduitor (rar) (desp. -du-i-) adj. m., pl. străduitori; f. sg. și pl. străduitoare
8. [DOOM 2] străduitor (rar) (-du-i-) adj. m., pl. străduitori; f. sg. și pl. străduitoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL