1. [DEX '09] STRĂDUINȚĂ, străduințe, s. f. Strădanie. – Strădui + suf. -ință.
2. [MDA2] străduință sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / P: ~du-in~ / Pl: ~țe, (rar) ~ți / E: strădui + -ință] 1 Încordare voluntară, îndelungată a forțelor fizice, intelectuale etc. în vederea realizării unei acțiuni, a atingerii unui scop2 etc. Si: caznă (1), chin (1), efort (1), forțare (2), muncă, osteneală, sforțare, trudă, zbatere, (rar) străduială, străduire (2), (pop) canoneală, (înv) căznire1 (6), nevoință, sforță, strădare, strădănuială, strădănuință, strădănuire, (reg) morânceală, strapaț, foală. 2 Muncă susținută, insistentă într-un domeniu de activitate, la învățătură etc. Si: asiduitate, insistență, perseverență, râvnă, sforțare, sârguință, zel, (pop) osârdie. 3 (Pex) Spor la muncă Si: hărnicie (2), vrednicie, zel, (pop) sârg, (îvr) diligență2 (1), silință, strădanie (4) Vz încercare, stăruință.
3. [DEX '98] STRĂDUINȚĂ, străduințe, s. f. (Rar) Strădanie. – Strădui + suf. -ință.
4. [DLRLC] STRĂDUINȚĂ, străduințe, s. f. Strădanie. Se simțea obosit, greu, trebuia să-și ridice fiecare picior cu străduință ca să facă un pas. DUMITRIU, N. 151. Și-și sublinia străduințele cu cîte-un suspin însoțit de întoarcerea ochilor pe dos. REBREANU, R. I 219. – Pl. și: străduinți (SADOVEANU, E. 61).
5. [Șăineanu, ed. VI] străduință f. Opintire, sârguință.
6. [Scriban] străduĭálă și strădănuĭálă f., pl. ĭelĭ, și străduínță și strădănuínță f., pl. e (d. a se străd[ăn]ui). Rar. Strădanie.
7. [DOOM 3] străduință s. f., g.-d. art. străduinței; pl. străduințe
8. [DOOM 2] străduință s. f., g.-d. art. străduinței; pl. străduințe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL