1. [DEX '09] STRĂDUI, străduiesc, vb. IV. Refl. A depune multe eforturi ca să realizeze ceva; a se sili, a se căzni. [Prez. ind. și: strădui] – Din sl. stradati.
2. [MDA2] strădui [At: CORESI, TETR. 14 / V: (înv) stridii / Pzi: ~esc / E: slv страдати] 1 vi (Înv) A se chinui (8). 2 vr A face eforturi deosebite (fizice, intelectuale etc.) pentru a realiza ceva Si: a se canoni (3), a se căzni1 (9), a se chinui (10), a se forța (2), a se frământa (19), a se munci, a se necăji, a se sili, a se trudi, a se zbate, a se zbuciuma, a-și da osteneala (Vz osteneală), a-și da silința (Vz silință), (îvp) a se osteni, (pop) a se sârgui, (îvr) a-și face silă (Vz silă), a se strădănui, (înv) a se învălui, a se năsli, a se osârdui, a se volnici, (reg) a se verpeli Vz: căuta, frământa, încerca, lupta, opinti.
3. [DEX '98] STRĂDUI, străduiesc, vb. IV. Refl. A depune multe eforturi ca să realizeze ceva; a se sili, a se căzni. – Din sl. stradati.
4. [DLRLC] STRĂDUI, străduiesc, vb. IV. Refl. A-și da toată silința sau osteneala, a stărui cu tot zelul, a se sili. Cît a fost vorba de cumpărat cinstit, cum știa că se cuvine, s-a străduit, a alergat, s-a luptat în toate felurile. REBREANU, R. II 69. Eu încă am fost calic... dar m-am străduit și nu m-am lăsat pînă am căpătat din ce să trăiesc. RETEGANUL, P. I 79. Blestemul o să izbească pe nepoata lui Moțoc, Care din cupa măririi s-a străduit să te-mbete. HASDEU, R. V. 157. Străduiește-te, bărbate, Ș-adună multe bucate, Că și eu m-oi strădui Pînă ce le-oi risipi. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 454.
5. [Șăineanu, ed. VI] străduì v. a-și da silință mare, a se sârgui mult. [Slav. STRADAVATI, a suferi].
6. [MDA2] stridii2 v vz strădui
7. [Scriban] străduĭésc (mă) v. refl. (vsl. stradavati, stradati, a suferi, a se chinui). Rar. Mă chinuĭesc, mă căznesc, mă sforțez: m’am străduit mult pîn’am reușit. – Și strădănuĭésc (d. strădănie). V. mocoșesc.
8. [DOOM 3] !strădui (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă străduiesc, 3 sg. se străduiește, imperf. 1 sg. mă străduiam; conj. prez. 1 sg. să mă străduiesc, 3 să se străduiască; imper. 2 sg. afirm. străduiește-te; ger. străduindu-mă
9. [DOOM 2] strădui (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se străduiește / se străduie, imperf. 3 sg. se străduia; conj. prez. să se străduiască / să se străduie
10. [MDO] strădui (ind. prez. 1 sg. străduiesc, conj. străduiască)
11. [IVO-III] străduesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.
12. [DE] BREVIS ESSE LABORO, OBSCURUS FIO (lat.) mă străduiesc să fiu scurt și devin obscur – Horațiu, „Ars poetica”, 25. O exprimare prea concisă devine uneori neclară.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL