1. [MDA2] strădare sf [At: ODOBESCU, S. I, 50 / Pl: ~dări / E: ns cf strădanie] (Înv) Strădanie (2).
2. [DAR] strădare, strădări, s.f. (înv.) încordare voluntară, îndelungată, în vederea realizării unui scop; caznă, chin, efort, osteneală, muncă, sforțare, trudă, strădanie.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL