1. [DEX '09] STRĂDALNIC, -Ă, strădalnici, -ce, adj. (Înv. și reg.) Harnic, sârguincios. – Din sb. stradalnik.
2. [MDA2] strădalnic, ~ă smf, a [At: DOSOFTEI, V. S. septembrie 1v/17 / V: (înv) ~radan~ / Pl: ~ici, ~ice / E: slv страдалънъ] 1-2 (Asr) Sârguincios (2, 4).
3. [DEX '98] STRĂDALNIC, -Ă, strădalnici, -ce, adj. (Înv. și reg.) Harnic, sârguincios. – Din scr. stradalnik.
4. [DLRLC] STRĂDALNIC, -Ă, strădalnici, -e, adj. (Învechit, despre oameni) Străduitor. Și cum era moș Nichifor strădalnic și iute la trebile lui, răpede zvîrle niște coșolină în căruță, așterne deasupra o păreche de poclăzi, înhamă iepușoarele, își ia cojocul între umere și biciul în mînă și, tiva băiete! CREANGĂ, P. 113.
5. [Șăineanu, ed. VI] strădalnic a. Mold. străduitor: moșu era strădalnic CR. [Tras din slav. STRADALĬNŬ, care suferă].
6. [Scriban] strădálnic, -ă adj. (vsl. stradalĭnŭ, care sufere, cu sufixu -nic). Nord. Rar. Care se străduĭește, sîrguitor, harnic. – La Dos. stradanic (vsl. stradanŭ, care se ostenește).
7. [MDA2] stradanic, ~ă a vz strădalnic
8. [Scriban] stradánic, -ánie, V. strădalnic, -anie.
9. [DOOM 3] strădalnic (înv., reg.) adj. m., pl. strădalnici; f. strădalnică, pl. strădalnice
10. [DOOM 2] strădalnic (înv., reg.) adj. m., pl. strădalnici; f. strădalnică, pl. strădalnice
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL