1. [MDA2] striște sf [At: CORESI, ap. DHLR II, 532 / V: (îrg) ~râște[1], tr~, (înv) ~răi~, ~rănș~, ~trânș~, triste, (îvr) ~inș~, (reg) ~râștie, triștă / Pl: ~ti / E: slv сърѧща, срєща] 1 (Îvp; de obicei construit cu verbe ca „a avea”, „a fi” sau cu echivalente ale acestora) Soartă1 (1). 2 (Îvp) Noroc. 3 (Mar; în urări) Fericire (1). 4 (Îrg; șîs triște rea, grea ~tie) Nenoroc. 5 (Reg; îlpp) În triștea cuiva În ciuda cuiva. 6 (Îal) Pe seama cuiva. 7 (Îvr) Acțiune (2). 8 (Îvr) Proiect (1).
2. [DEX '09] TRIȘTE, s. f. v. striște.
3. [MDA2] străiște sf vz striște
4. [MDA2] strănște sf vz striște
5. [MDA2] strânște sf vz striște
6. [MDA2] strâștie[1] sf vz striște
7. [MDA2] strinște sf vz striște
8. [MDA2] triste sf vz striște
9. [MDA2] triștă sf vz striște
10. [MDA2] triște sf vz striște
11. [Scriban] strînște, V. triște.
12. [Scriban] tríște și (vechĭ) stríște și strînște f. (bg. srĭešta, întîlnire, d. vsl. sŭrenšta, srenšta sŭrĭeteniĭe, strĭeteniĭe, d. sŭrĭetati, a întîlni; rus. strĭetenie. V. răstriște, stretenie). Munt. Olt. Soartă, noroc: a avut triște de ploaĭe la timp. – La Vlah.: sînt oamenĭ care aduc noroc, după cum îs alțiĭ purtătorĭ de triște (= nenoroc. Univ. 1909, 4 Aŭg., 1, 5). V. loavă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL