1. [MDA2] strântor sn [At: ALR II, 6 784/349 / Pl: ~i / E: ns cf strânge] (Reg) Lemn care fixează piatra zăcătoare la masa pietrelor de la moară Si: crivac1 (3).
2. [DAR] strântor, strântori, s.m. (reg.) lemn care fixează piatra zăcătoare la masa pietrelor de moară; crivac.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL