1. [DEX '09] STROBIL, strobili, s. m. 1. (Zool.) Corpul inelat al teniei adulte. 2. (Bot.) Con compact la unele conifere. – Din fr. strobile.
2. [MDA2] strobil sm [At: GRECESCU, FL. 18 / Pl: ~i / E: fr strobile] (Bot; asr) Con (la conifere).
3. [DN] STROBIL s.m. 1. Con sau fruct compus al coniferelor. ♦ Spic purtător de sporange, la ferigi etc. 2. Corpul unui vierme inelat, alcătuit din proglote. [< fr. strobile, cf. gr. strobilos – obiect în spirală].
4. [MDN '00] STROBIL s. m. 1. fruct compus al coniferelor. ◊ spic purtător de sporange, la ferigi etc. 2. corpul unui vierme inelat, din proglote. (< fr. strobile, lat. strobilus)
5. [Scriban] *strobíl m. (vgr. stróbilos, lat. strobilus. V. strugure). Bot. Cucuruz (de brad).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL