1. [DEX '09] STRIVITOR, -OARE, strivitori, -oare, adj. Care strivește sau poate strivi; fig. zdrobitor, nimicitor. ♦ Fig. Care apasă, copleșește, covârșește. – Strivi + suf. -tor.
2. [MDA2] strivitor, ~oare a [At: HASDEU, I. C. I, 276 / Pl: ~i, ~oare / E: strivi + -tor] 1 (D. obiecte sau d. ființe ori d. părți ale corpului lor) Care strivește (1). 2 (D. obiecte sau d. ființe ori d. părți ale corpului lor) Care poate strivi. 3 (Fig) Apăsător2 (1). 4 (Fig) Copleșitor (12). 5 (Pex) Nimicitor. 6 (Rar) Deteminat2 (2).
3. [DLRLC] STRIVITOR, -OARE, strivitori, -oare, adj. (Rar) Care strivește sau poate strivi; zdrobitor, nimicitor. Povară strivitoare. ◊ Fig. Crîncena durere, pe-un cap tînăr cînd s-apasă, Într-o clipă strivitoare cu păr alb în urmă-l lasă. ALECSANDRI, P. III 642.
4. [DOOM 3] strivitor adj. m., pl. strivitori; f. sg. și pl. strivitoare
5. [DOOM 2] strivitor adj. m., pl. strivitori; f. sg. și pl. strivitoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL