1. [DEX '09] STRIGĂTOR, -OARE, strigători, -oare, adj., s. m. 1. Adj. Care strigă; fig. care se remarcă, iese în evidență (mai ales prin aspecte sau efecte negative); izbitor; evident. ◊ Expr. Strigător la cer, se spune despre ceva de o gravitate deosebită, care revoltă, indignează sau despre ceva care trebuie luat neapărat în seamă, care este evident. 2. S. m. (Înv. și pop.) Crainic, vestitor. – Striga + suf. -ător.
2. [MDA2] strigător, ~oare [At: CORESI, EV. 271 / Pl: ~i, ~oare / E: striga + -(ă)tor] 1 a (Rar) Care strigă. 2 a (D. zgomote) Puternic. 3 a (Rar; d. culori sau obiecte colorate) Strident (2). 4 a (Fig) Care se face remarcat mai ales prin aspecte negative. 5 a (Pex) Evident (1). 6 a (Îla) ~ la cer (sau, rar, la ceruri) Care se afirmă cu putere (prin gravitate, importanță etc.) impunând să fie neapărat luat în seamă sau care se revoltă. 7 smf (Îvp; rar la f) Vestitor. 8 sf Instrument care imită strigătul animalelor, folosit de vânător pentru a chema vânatul Si: țipătoare. 9 smf (Rar) Numele unei păsări nedefinite mai îndeaproape.
3. [DLRLC] STRIGĂTOR1, strigători, s. m. (Învechit și arhaizant) Crainic, vestitor. Se duseră deci strigători și spre soare-apune și spre soare-răsare și vestiră pretutindeni hotărîrea împărătească. VISSARION, B. 19.
4. [DLRLC] STRIGĂTOR2, -OARE, strigători, -oare, adj. Care strigă; fig. care se face remarcat (mai ales prin aspecte negative); evident, izbitor. Umilirea națională nu mai era așa de strigătoare. IBRĂILEANU, SP. CR. 84. ◊ Expr. Strigător la cer = care se afirmă cu putere, care trebuie neapărat luat în seamă. Pășii mai departe spre îndeplinirea altor lipsuri, deopotrivă strigătoare la cer. HOGAȘ, M. N. 171. Dreptatea mea e strigătoare la cer. VLAHUȚĂ, O. AL. II 7.
5. [Șăineanu, ed. VI] strigător a. 1. care strigă; 2. fig. care excită a se plânge tare: nedreptate strigătoare.
6. [Scriban] strigătór, -oáre adj. Care strigă. Fig. care-țĭ sparge urechile: o voce strigătoare. Care te face să strigi în gura mare cerînd dreptate: o nedreptate strigătoare la cer. Care-țĭ atrage atențiunea prea tare (fr. criard): o mitocană cu o rochie de o coloare strigătoare.
7. [DOOM 3] strigător adj. m., s. m., pl. strigători; adj. f. sg. și pl. strigătoare
8. [DOOM 2] strigător adj. m., s. m., pl. strigători; adj. f. sg. și pl. strigătoare
9. [Argou] strigător la cer expr. 1. revoltător, de o deosebită gravitate. 2. evident, vădit; imposibil de trecut cu vederea.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL