1. [MDA2] strede sfs [At: PSALT. 31 / V: (îvr) ~die, ~ride, ~ridie, ~righe / E: slv стрьдь, стрєдь] 1 (Îvr; adesea ca termen de comparație, cu aluzie la gustul dulce al mierii) Miere care se scurge de la sine din fagure. 2 (Îvr) Fagure (1). 3 (Înv; îf strighe) Substanță (rășinoasă) dulce secretată de unele plante sau de arbori. 4 (Pex) Suc dulce (ca mierea). 5 (Olt) Drojdie de vin uscată.
2. [Scriban] stréde, -díe și stríde f. (vsl. strŭdŭ, ceh. stred, mĭere). L. V. Mĭere care se scurge singură din fagure.
3. [MDA2] stredie sf vz strede
4. [MDA2] stride sf vz strede
5. [MDA2] stridie2 sf vz strede
6. [MDA2] strighe sf vz strede
7. [Șăineanu, ed. VI] stredie f. Mold. fagure de miere. [Slav. STRŬDŬ, miere].
8. [Șăineanu, ed. VI] strighe f. V. stredie.
9. [Scriban] stride, V. strede.
10. [DER] strede s. f. – Miere pură. – Var. stredie. Sl. strudu „miere” (Tiktin). Sec. XVI-XVII, înv.
11. [DTM] stride (cuv. engl. [’straid]) (JAZZ), manieră pianistică la modă în anii ’20; consta din marcarea cu mâna stângă a timpilor (I, 2) tari printr-un sunet (eventual dublat la octavă*), în registrul (1) grav al instr. și, alternativ, a celor slabi, printr-un acord în registrul mediu. Generalizată la Harlem, de James P. Johnson, maniera s. a avut ca principali reprezentanți pe Willie Smith, Fats Waller, Earl Hines. Sin.: boston; Harlem.
12. [DAR] strede (stredie), s.f. sg. 1. (înv. și reg.) miere care se scurge de la sine din fagure; ravac. 2. (înv. și reg.) fagure de miere. 3. (reg.) ceară de albine. 4. (înv.; în forma: strighe) substanță rășinoasă dulce, secretată de unele plante sau arbori; suc dulce. 5. (reg.) drojdie de vin uscată.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL