1. [DEX '09] STRIDENT, -Ă, stridenți, -te, adj. 1. (Despre sunete; adesea adverbial) Care este ascuțit și puternic, pătrunzător; lipsit de armonie, neplăcut la auz. ♦ P. gener. Neplăcut, supărător; șocant, izbitor. 2. (Despre culori) Care nu este în armonie cu culorile înconjurătoare; prea aprins, prea viu, bătător la ochi; țipător. – Din fr. strident, lat. stridens, -ntis.
2. [MDA2] strident, ~ă a [At: HELIADE, O. II, 370 / Pl: ~nți, ~e / E: it stridente, fr strident] 1 (D. sunete, voce etc.) Care produce o senzație auditivă vie, penetrantă și lipsită de armonie, impresionând neplăcut auzul Vz ascuțit, discordant, disonant, distonant, nearmonios, țipător. 2 (D. culori) Care impresionează neplăcut vederea prin tonurile prea puternice, contrastante cu celelalte din jur. 3 (D. obiecte) Care are culori stridente (2) Si: intens, izbitor, țipător, violent, rar, (rar) strigător (3). 4 (Fig) Care produce o impresie neplăcută prin depășirea firescului, a obișnuitului etc. 5 Care iese în evidență în mod supărător Vz șocant.
3. [DLRLC] STRIDENT, -Ă, stridenți, -te, adj. 1. (Despre sunete) Lipsit de armonie, neplăcut la auz, ascuțit, tăios, pătrunzător. Pînă departe în mijlocul pădurii se aude huruitul greoi al roții și scrîșnetul strident al ferăstraielor. BOGZA, C. O. 129. [Mașina] se apropia în goană, cu gemete stridente de sirenă. REBREANU, R. II 31. Fanfara repeta aceleași note stridente ce însoțesc toasturile, urmate de «ura» și mai stridente. D. ZAMFIRESCU, R. 192. ◊ Fig. Figuri ale literaturii noastre... îmi ceteau articole de critică așa de lungi și așa de puțin bune; poezii așa de palide urmate îndată de articole așa de stridente. SADOVEANU, E. 105. ◊ (Adverbial) Din satul pe care îl lăsam devale biruia, strident, ca niște chemări de lebădă, scîrțîitul cumpenelor de la fîntîni. GALACTION, O. I 101. Pocniturile piciorului de lemn răsună strident pe cimentul peronului golit de lume. SAHIA, N. 56. Tot mai strident s-aud cîntînd cocoșii. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 15. 2. (Despre culori) Care nu este în armonie cu culorile înconjurătoare, prea aprins, prea viu; bătător la ochi. V. țipător. Roșu strident.
4. [DN] STRIDENT, -Ă adj. (Despre sunete) Ascuțit, tare, țipător, pătrunzător; (p. ext.) neplăcut, supărător. ♦ (Despre culori) Bătător la ochi, țipător. ♦ (Fig.) Izbitor. [< fr. strident, cf. lat. stridere – a țipa].
5. [MDN '00] STRIDENT, -Ă adj. 1. (despre sunete) ascuțit, tare, țipător, pătrunzător; (p. ext.) neplăcut, supărător. 2. (despre culori) bătător la ochi, țipător, distonant. ◊ (fig.) izbitor. (< fr. strident, lat. stridens)
6. [Șăineanu, ed. VI] strident a. ce dă un sunet șuerător și răsbitor.
7. [Scriban] *stridént, -ă adj. (lat. stridens, -éntis). Ascuțit și strigător: zgomot strident, voce stridentă.
8. [DOOM 3] strident adj. m., pl. stridenți; f. stridentă, pl. stridente
9. [DOOM 2] strident adj. m., pl. stridenți; f. stridentă, pl. stridente
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL