1. [MDA2] stricăți vr [At: UDRESCU, GL. / Pzi: ~țesc / E: strica + -ăți] (Mun; d. oameni) A se strica (56).
2. [DAR] stricăți, stricățesc, vb. IV refl. (reg.; despre oameni) a se strica, a se degrada, a se deterioara, a se paradi, a se rablagi.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL