1. [MDA2] stricătură sf [At: DOSOFTEI, V. S. februarie 72r/9 / Pl: ~ri / E: strica + -ătură] 1-2 (Înv) Stricăciune (1, 3). 3 (Reg) Vrajă (făcută cuiva). 4 (Mar; Trs) Petic de pământ între două brazde rămas din greșeală nearat Si: (reg) greș2 (11).
2. [Scriban] stricătúră f., pl. ĭ. L. V. Stricăcĭune.
3. [DAR] stricătură, stricături, s.f. 1. (înv.) stricăciune, avarie, defecțiune, deteriorare. 2. (înv.) daună, pagubă, pricaz. 3. (reg.) vrajă (făcută cuiva). 4. (reg.) petic de pământ între două brazde, rămas nearat; greș.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL