1. [DEX '09] STREȘINI, streșinesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face streașină (la garduri, la porți). – Din streașină.
2. [MDA2] streșini vt [At: BUDAI-DELEANU, Ț. 326 / V: (rar) ~rășina, ~răș~, ~na, ~șnui / Pzi: ~nesc / E: streașină] (Rar; c. i. garduri, porți etc.) A acoperi cu o streașină lungă.
3. [DLRLC] STREȘINI, streșinesc, vb. IV. Tranz. A face streașină (la garduri, la porți). Trebuie mîni să chem pe Neculai Pintilie, s-aducem niște spini pentru streșinit gardul. SADOVEANU, O. VIII 93. [Țintirimul era] îngrădit cu zăplaz de bîrne, streșinit cu șindilă. CREANGĂ, A. 2. ◊ Fig. Cum și-a isprăvit de dichisit pipa, a ridicat asupra noastră ochii streșiniți de sprîncene sure. SADOVEANU, O. L. 38.
4. [Șăineanu, ed. VI] streșinì v. a acoperi cu scânduri: garduri streșinite cu spini CR. [V. streașină].
5. [DEX '09] STRAȘINĂ s. f. v. streașină.
6. [DEX '09] STREAȘINĂ, streșini, s. f. Prelungire a acoperișului unei construcții în afara zidurilor care apără pereții și fundațiile de ploaie. ◊ Expr. A(-și) pune mâna (sau palma) streașină (la ochi sau, rar, ochilor, la frunte) sau a duce mâna streașină (la ochi), a se uita, a sta etc. cu mâna streașină (la sau pe ochi, deasupra ochilor) = a(-și) pune, a duce etc. palma la frunte, deasupra ochilor, pentru a se apăra de soare când privește sau pentru a vedea mai bine. ♦ Jgheab de scurgere a apelor de ploaie, montat la marginea acoperișului caselor. ♦ Acoperiș (de șindrilă) înclinat, cu care se acoperă la țară unele garduri sau porți. ♦ Partea ieșită mai în afară la o claie sau la o șiră, pe care se scurge apa de ploaie. ♦ Ramurile copacilor din marginea unei păduri; terenul din marginea unei păduri. ♦ Marginea de jos a caierului (din care se trage firul). [Var.: (reg.) strașină, streșină s. f.] – Cf. sl. strĕha.
7. [DEX '09] STREȘINĂ s. f. v. streașină.
8. [MDA2] stașină sf vz streașină
9. [MDA2] strașână sf vz streașină
10. [MDA2] strașină sf vz streașină
11. [MDA2] strașnă[1] sf vz streașină
12. [MDA2] strășână sf vz streașină
13. [MDA2] strășina2 v vz streșini
14. [MDA2] strășină sf vz streașină
15. [MDA2] strășini v vz streșini
16. [MDA2] streajnă sf vz streașină
17. [MDA2] streașănă sf vz streașină
18. [MDA2] streașină sf [At: GCR I, 172/29 / V: stra~, streș~, (îvr) staș~, steașână, sterș~, ~rașână, ~rășână, ~răș~, ~ajnă, ~șănă, ~șnă, ~eșănă, ~eșână, ~eșnă, ~eștină, ștreș~ / Pl: ~eșini, (rar) ~eașini, (pop) ~eșine / E: vsl *стрѣшина cf bg стрешина] 1 Prelungire a acoperișului unei costrucții peste marginea superioară a pereților exteriori, care apără fațada și fundațiile de ploaie și previne acumularea apei la baza zidurilor Si: jgheab, (îvr) scoc, (reg) plasă1, polată, cetârnă. 2 (Pex) Jgheab de scurgere a apelor montat la marginea acoperișului caselor. 3 (Îe) A-și pune sau a(-și) duce mâna (sau palma) ~ la (sau pe, peste) ochi (ori frunte) sau deasupra ochilor sau (a se uita, a sta etc.) cu mâna ~ (la sau pe ochi, deasupra ochilor sau sprâncenelor) ori a-și face ~ la ochi cu palma A-și propti muchia palmei deasupra sprâncenelor ca o apărătoare împotriva soarelui sau pentru a vedea mai bine. 4 (Reg; îe) A-i curge (cuiva) ~eșinile A-i curge nasul. 5 (Pan) Nume dat părții de deasupra a unor construcții, a marginilor unor obiecte etc. care are rolul de a proteja de ploaie ori de razele soarelui sau care constituie extremitatea unor obiecte. 6 Acoperiș (de șindrilă, țiglă etc.) înclinat, cu care se acoperă unele grajduri sau părți de lemn. 7 Parte clădită mai înafară la un stog, la o șiră etc., pe care se scurge apa de ploaie. 8 (Reg) Acoperiș la șira sau stogul de paie. 9 (Reg; gmț) Bor (la pălărie). 10 (Reg; gmț) Cozoroc (la șapcă). 11 (Rar; urmat de determinări) Poală (de pădure). 12 (Rar; de obicei urmat de determinări) Poală (de munte). 13 (Pop) Marginea de jos a caierului (din care se trage firul). 14 (Reg; îf strașână) Prispă. 15 (Îvr) Cort (1). 16 (Înv) Etaj (al unei construcții).
19. [MDA2] streașnă sf vz streașină
20. [MDA2] streșănă sf vz streașină
21. [MDA2] streșână sf vz streașină
22. [MDA2] streșină sf vz streașină
23. [MDA2] streșnă sf vz streașină
24. [MDA2] streșnui v vz streșini
25. [MDA2] streștină sf vz streașină
26. [DLRLC] STREAȘINĂ, streșini, s. f. Prelungire a acoperișului unei construcții în afara zidurilor, care apără de ploaie fațada și fundațiile. Chiar în colț văzu cîrciuma cu streașină foarte lată. REBREANU, R. I 93. Veni-vor rîndunele din nou la primăvară Și iar vor face cuibul sub streșini peste prag. COȘBUC, P. II 192. Săracele mîndrele Chiscuiesc ca paserile Pe sub toate streșinile; Numai la streașina mea Chiscuiesc și nice prea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 376. ◊ Fig. Spre asfințit, din cînd în cînd, din luminișuri, se lămuresc, sub streașina cerului, valuri de munți. SADOVEANU, O. VII 216. Radu... se uită în sus, la crengile negre și fără nici o frunză ale marelui pom și se așeză trudit sub streașina-i largă. VLAHUȚĂ, O. A. 132. ◊ Expr. A(-și) pune mîna (sau palma) streașină (la ochi, mai rar ochilor, sau la frunte) sau a duce mîna streașină la ochi sau a se uita, a sta etc. cu mîna streașină (la sau pe ochi sau deasupra ochilor) = a(-și) pune, a duce (sau a se uita, a sta cu) palma la frunte deasupra ochilor, pentru a se apăra de soare și a putea vedea mai bine. Își privi omul, punîndu-și mîna streașină la ochi, vrînd să înțeleagă mai bine ce vrea să spună. PREDA, Î. 95. Cînd aveau răgaz, și mai ales dumineca, se bucurau făcîndu-le [porumbeilor] vînt și urmărindu-i cu mîna streașină, cum se rotesc și cît de mult se înalță în văzduh. PAS, Z. I 129. Se ridică din locu-i și se uită peste țarcuri, cu mîna streașină pe ochi. GALACTION, O. I 166. Duce mîna streașină la ochi, căutînd să deslușească zarea. DUNĂREANU, CH. 105. ◊ (Glumeț, pentru borul pălăriei; atestat în forma streșină) Ian privește, parcă-s umflată cu țevia; am talie de modă, cît o bute, ș-o oboroacă de capelă cu streșină. ALECSANDRI, T. 920. ♦ Jgheab de scurgere a apelor, montat la acoperișul caselor. Streșinile se dezgheață, Picură mărgăritare. IOSIF, V. 26. ♦ Acoperiș (de șindrilă) cu care se acoperă la țară unele garduri sau porți. ♦ Partea ieșită mai în afară la o claie sau la o gireadă, pe care se scurge apa de ploaie. ♦ (Mai ales la pl.) Ramurile copacilor din marginea unei păduri; terenul din marginea pădurii; poalele pădurii. Petrecură cu ochii pînă departe pe necunoscuți, pe supt streșinile luncii. SADOVEANU, la TDRG. (În forma strașină) Aici, pe lîngă Olt, avea sub strașina unor păduri întinse de stejar, un crîmpei de moșie. GALACTION, O. I 291. ◊ Marginea de jos a caierului (din care se trage firul). Cîntă, muindu-și pripit degetele de sub streașina caierului. DELAVRANCEA, S.167. – Variante: strașină (pl. strașini, VLAHUȚĂ, P. 10, și strășini, VLAHUȚĂ, O. A. 80), streșină s. f.
27. [Șăineanu, ed. VI] streașină f. 1. marginile acoperișului servind la scurgerea ploii: rândunelele se adăpostesc sub streșini; 2. acoperiș în genere: sub streașina-i de cetini EM. [Slovean STREȘINA, acoperiș].
28. [Scriban] stráșină, V. streșină.
29. [Scriban] strășinĭ f. pl. v. streșină.
30. [Scriban] streáșină, V. streșină.
31. [Scriban] stréșină (est) și streáșină (vest) f., pl. streșinĭ (nsl. štresina; d. vsl. strĭeha, acoperemînt, streșină; sîrb. nastrešnica, streșină). Prelungirea acoperemîntuluĭ ca să apere și maĭ bine casa de ploaĭe. – Și strășină (Munt. Pt.): țurțurĭ la ștrășină (ChN. 14 și 79), clădăriĭ de coarnă supt strășinĭ (Sov. 199 și 218).
32. [Scriban] streșinésc v. tr. (d. streșină). Acoper ca cu o ștreșină: gardurĭ streșinite cu spinĭ.
33. [DOOM 3] streșini (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. streșinesc, 3 sg. streșinește, imperf. 1 streșineam; conj. prez. 1 sg. să streșinesc, 3 să streșinească
34. [DOOM 2] streșini (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. streșinesc, imperf. 3 sg. streșinea; conj. prez. 3 să streșinească
35. [DOOM 3] streașină s. f., g.-d. art. streșinii; pl. streșini
36. [DOOM 2] streașină s. f., g.-d. art. streșinii; pl. streșini
37. [MDO] streașină, pl. streșini
38. [IVO-III] streașină, streșini.
39. [DER] strașină (-ni), s. f. – 1. Marginea care iese în afara acoperișului. – 2. Husă, apărătoare, copertină. – 3. Acoperiș. – 4. Bor de pălărie. – Var. stre(a)șină și der. Sl., cf. bg., slov. strešina, din sl. strĕcha, ostrĕšije (Miklosich, Slaw. Elem., 47; Cihac, II, 232; Tiktin; Iordan, Dift., 150; Conev 80). – Der. strășini, vb. (a pune streașină); înstrășinat, adj. (acoperit).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL