1. [MDA2] stretă sf [At: FILIMON, O. II, 204 / V: stret, ~etta, ~etto / Pl: ~te / E: it stretto] (Muz) Procedeu contrapunctic (final) de tratare în canon a subiectului în cadrul unei fugi.
2. [MDA2] stret sn vz stretă
3. [MDA2] stretta sf vz stretă
4. [MDA2] stretto sn vz stretă
5. [DTM] stretta (cuv. it. < stretto „strâns”, „spropiat”) 1. Procedeu polifonic* cu culminație în dezvoltarea materialului tematic al fugii* constând dintr-o imitație* în canon (4). Echiv. germ. Engführung („conducere strânsă”). 2. Încheierea virtuoză a unei arii* sau piese instr., asociată unei grăbiri a tempo(2)-ului.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL