1. [DEX '09] STREPEZI, strepezesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) produce o senzație de iritare neplăcută în regiunea dinților și a mucoasei bucale, din cauza consumului de fructe sau alimente acre, astringente. [Var.: sterpezi vb. IV] – Probabil lat. *extorpidire (< torpidus).
2. [MDA2] strepezi [At: CORESI, EV. 168 / V: (reg) resp~, scrip~, stărp~, stărpiți, sterbe~, sterpeji, sterp~, ~răp~, ~păzi, ~eti, ~ripezi, ~ripiti[1], șterp~, ștr~, trebegi, trepegi, tr~, tripizi / Pzi: ~zesc / E: ns cf strepede] 1 vr (D. dinți, gură) A avea o senzație neplăcută (de astringență), de obicei din cauza consumului de fructe acre sau necoapte Si: (reg) a se sărbezi2 (4). 2-3 vtr (Fig) A deveni sau a face să devină ursuz, supărat, nervos Si: a (se) supăra, a (se) enerva (5-6). 4 vr (Mun; d. lapte; pcf) A se sărbezi2 (1).
3. [DLRLC] STREPEZI, strepezesc, vb. IV. Refl. (Despre dinți) A se irita, producînd o senzație foarte neplăcută, din cauza consumului de fructe acre. Mi s-au strepezit toți dinții. TOPÎRCEANU, B. 91. Unul mănîncă aguridă și altuia i se strepezesc dinții sau părinții mănîncă aguridă și fiilor li se strepezesc dinții (= unul face greșeala și altul trage ponosul). ◊ Tranz. Ie o înghețată, doar te-i mai răcori... De care poftești?... De alămîie?... – Ba nu, că-mi strepezesc dinții. ALECSANDRI, T. I 159. La privire v-arătați prea bune, Dar verzi, în loc să folosiți, Voi dinții strepeziți. DONICI, la TDRG. (Fig.) Pe Manlache îl prinsese un neastîmpăr, care i-a strepezit tot sîngele din vine. POPA, V. 251. Mizeria aceasta îl strepezea pe Pașadia. M. I. CARAGIALE, C. 134.
4. [Șăineanu, ed. VI] strepezì v. se zice de starea bolnavă a gingiilor provocată de influența unor sucuri acre (dinții strepezesc când se mănâncă mere acre sau necoapte): părinții mănâncă aguridă și fiilor li se strepezesc dinții. CR. [Derivat dela strepede: lit. a se înăcri ca strepedea].
5. [DEX '09] STERPEZI vb. IV v. strepezi.
6. [MDA2] respezi v vz strepezi
7. [MDA2] scripezi v vz strepezi
8. [MDA2] stărpezi v vz strepezi
9. [MDA2] stărpiți v vz strepezi
10. [MDA2] sterbezi v vz strepezi
11. [MDA2] sterpeji v vz strepezi
12. [MDA2] sterpezi v vz strepezi
13. [MDA2] strapede sm vz strepede
14. [MDA2] străpezi v vz strepezi
15. [MDA2] streapăd sf vz strepede
16. [MDA2] streapăț sf vz strepede
17. [MDA2] strepăzi v vz strepezi
18. [MDA2] streped1 a [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (îvr) ~pid / Pl: ~ezi / E: pvb strepezi] (Reg; mai ales în Trs; de obicei lpl; d. dinți) Strepezit (1).
19. [MDA2] streped2 sm vz strepede
20. [MDA2] strepede sm [At: ANON. CAR. / V: (reg) strap~, ~eapăd, ~eapăț, ~reped, ~pez, ~pide, ~pizi, treped, trepid / Pl: ~ezi / E: alb shtrep] (Ent) 1 (Reg) Larvă care trăiește în brânză, în slănină, în făină, în boabele de grâu etc. Vz carete, câșiță, codaț. 2 Vierme care se dezvoltă în oțet sau în laptele înăcrit. 3 (Ban; Trs) Molie (Tinea pellionella). 4 Arahnidă care trăiește în brânză, în pastramă și în alte alimente (Tyroglyphus siro). 5 (Reg) Viermănar (Sarcophaga carnaria). 6 „Viermele din cireașă”.
21. [MDA2] strepeti v vz strepezi
22. [MDA2] strepez sm vz strepede
23. [MDA2] strepid a vz streped1
24. [MDA2] strepide sm vz strepede
25. [MDA2] strepizi smp vz strepede
26. [MDA2] stripezi v vz strepezi
27. [MDA2] stripizi[1] v vz strepezi
28. [MDA2] terpiți v vz strepezi
29. [MDA2] trebegi v vz strepezi
30. [MDA2] trepezi v vz strepezi
31. [CADE] * DINTE sm. 1 Fiecare din oscioarele înfipte în făcile omului și ale multor animale care serveșc ca organe ale masticațiunii, ca arme de atac sau de apărare (🖼 1828-1830): a-i crește, a-i cădea, a scoate un ~; a-l durea dinții; dinți de lapte, cei dintîiu dinții ai copilului, în număr de 20, cari cad pe rînd pînă la vîrsta de 7 ani și în locul cărora cresc alții; dinți artificiali, dinți falși, nume dat dinților puși de dentist, spre a înlocui pe cei cei lipsesc; Ⓕ: a tăia ca dinții babei, a nu tăia de loc, a nu fi ascuțit, a avea știrbituri (vorb. de uneltele tăioase); 🌦 Ⓕ: e soare cu dinți, se zice cînd se arată soarele pe cer pe un ger strășnic; – (P): mai aproape dinții decît părinții, ne pasă mai mult de noi decît de alții; ochiu pentru ochiu, ~ pentru ~; se zice de o răzbunare egală cu suferința îndurată; a-și lua înima în dinți, a-și face curaj, a se îmbărbăta; a se scobi în dinți de un lucru, a-și lua nădejdea de a mai căpăta un lucru, a fi silit să renunțe la ceva; 👉 CAL, STREPEZI ¶ 2 🔧 pr. anal. Vîrf, colț ascuțit: dinții pieptenului, ferestrăului: dinții unei roate dințate; dinții unei frunze ¶ 3 🌿 DINTELE-CALULUI sau PORUMBUL-DINTE-DE-CAL, varietate de porumb de origine americană, ale cărui boabe au la vîrf un sănțuleț ca mișuna de la dintele calului (🖼 1831); DINTELE-DRACULUI, plantă ierboasă cu gust de piper, cu flori albe, roșii – purpurii sau verzui, numită și „iarbă-iute” „,iarbă-roșie”, „piperul-bălții” sau „piperul-broaștei”; crește prin locuri umede, prin mlaștini, bălți sau pîraie (Polygonum hydropiper) (🖼 1832) [lat. dentem].
32. [DLRLC] STREPEDE, strepezi, s. m. 1. Numele unor larve care se găsesc în brînză (v. cîșiță), în slănină sau în grăunțele de grîu (v. gărgăriță). 2. Arahnidă care trăiește în brînză, în pastramă și în alte alimente (Tirogliphus siro).
33. [Șăineanu, ed. VI] strepede m. vierme ce se face mai ales în oțet. [Cf. albanez ȘTREP, vierme].
34. [Scriban] sterpezesc, V. strepezesc.
35. [Scriban] strapéde, -pézĭ V. strepede.
36. [Scriban] strépede m., pl. zĭ (cp. cu lat. tripidus, tremurător, agitat, ca répede din rápidus. Cp. și cu alb. štrep, strepede). Vest. Un fel de verme (larvă) care se face în brînză orĭ în slănină (phióphila cásei și dermestes lardarius). – În Bz. și strapézĭ (pl.): Bună-ĭ brînza cu strapizĭ: Cum mănîncĭ, și verșĭ (P. P.). Se numește și cîșiță. Cp. cu repede, s. m.
37. [Scriban] strepezésc și (maĭ rar) străp- și sterp- v. tr. (alb. strapizoj, maltratez, d. it. strapazzare, a uza prea, care vine d. pazzo, nebun. V. ștrapaț. Cp. cu mă bălăbănesc). Ostenesc dințiĭ pin acreală așa în cît să nu maĭ pot mînca: lămîĭa strepezește dințiĭ (Și intr. în L. V. dințiĭ strepezesc). V. refl. Părințiĭ mănîncă aguridă, și copiilor li se strepezesc dințiĭ (Prov.). V. știresc, zălesc.
38. [DOOM 3] strepezi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. strepezesc, 3 sg. strepezește, imperf. 1 strepezeam; conj. prez. 1 sg. să strepezesc, 3 să strepezească
39. [DOOM 2] strepezi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. strepezesc, imperf. 3 sg. strepezea; conj. prez. 3 să strepezească
40. [MDO] strepezi
41. [IVO-III] strepezesc, -zeam 1 imp.
42. [DER] strepezi (-zesc, -it), vb. – A produce o senzație de iritare a dinților. – Var. sterpezi. Origine incertă. Ar putea proveni din strepede, ca sp. hormiguear „a avea mîncărime”, de la hormiga; sau din lat. interpedῑre „a se prinde” (cf. REW 4494) prin intermediul unei forme *exterpedῑre și poate printr-o apropiere cu a serbezi. Alte explicații sînt la fel de îndoielnice; din sl. strupititi „a deveni aspru” (Cihac, II, 372; Conev 86); din lat. stupidῑre (Crețu 371); din strepede, dar prin intermediul ideii de „a înțepa, ca insectele strivite” (Tiktin); din lat. *extorpĭdῑre „a înțepeni” (Candrea); din serpidus < lat. serpĕre, prin intermediul alb. štrep (Philippide, II, 734); din it. strapazzare „a maltrata”, cf. alb. strapizoń (Scriban). Uz general (ALR, I, 90). – Der. strepezeală, s. f. (iritare a dinților).
43. [DER] strepede (-zi), s. m. – Vierme de brînză, larva de la Piophila casei. – Megl. strépii. Origine incertă. Pare un der. din lat. trĕpĭdus, cf. treapăd (Tiktin). Este de presupus că pl. strepezi ar fi dus la un sing. analogic *strepeză, de la care, prin regresiune, s-ar putea explica rezultatul din megl. și alb. štrep, considerîndu-se -ză drept suf. Semantic, se explică prin ideea de mîncărime sau de mișcare agitată. – Der. din sl. črŭvĭ „vierme” (Cihac, II, 373), direct sau prin intermediul alb., nu este posibilă. Cf. Byck-Graur 26; Rosetti, II, 122.
44. [DRAM 2021] strepezí, strepezesc, v.r.t. A produce o senzație de iritare în regiunea dinților, din cauza consumului de fructe acre: „Ori ți-o strepezit dinții” (Memoria, 2001: 64). – Probabil din lat. *extorpidire (DEX; v. și DER); cf. strepede (MDA).
45. [DRAM 2015] strepezi, strepezesc, vb. refl. și tranz. – A produce o senzație de iritare în regiunea dinților, din cauza consumului de fructe acre: „Ori ți-o strepezit dinții” (Memoria, 2001: 64). – Probabil din lat. *extorpidire (< torpidus) (DEX; v. și DER); cf. strepede (MDA).
46. [DRAM] strepezi, strepezesc, vb. refl. și tranz. – A produce o senzație de iritare în regiunea dinților și a mucoasei bucale, din cauza consumului de fructe acre: „Ori ți-o strepezit dinții” (Memoria 2001: 64). – Probabil din lat. *extorpidire (< torpidus) (DEX).
47. [DRAM 2021] strépede, strepezi, s.m. Vierme de brânză; codaț. ■ (onom.) Strepede(a), nume de familie în jud. Maram. – Cuv. autohton (Philippide, Rosetti, Russu, Brâncuș, Vraciu), cf. alb. shtrep „vierme”, cu o formă veche, reconstituită, *strepez (cu pl. strepezi), din rad. i.-e. *serp-, *srp- „a se târi” (Russu, 1970: 198).
48. [DRAM 2015] strepede, strepezi, s.m. – Vierme de brânză; codaț. ♦ (onom.) Strepede, Strepedea, nume de familie (34 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Cuv. autohton (Philippide, Rosetti, Russu, Brâncuș, Vraciu), cf. alb. shtrep „vierme”, cu o formă veche, reconstituită, *strepez (cu pl. strepezi), din rad. i.-e. *serp-, *srp- „a se târi” (Russu, 1970: 198); din alb. shtrep (MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL