1. [MDA2] străinel, ~ea[1] smf, a [At: DDRF / V: ~rei~ / Pl: ~ei, ~ele / E: străin + -el] 1-4 (Șhp) Străinaș (1-4).
2. [DLRLC] STRĂINEL, -EA, străinei, -le, adj. (În poezia populară) Diminutiv al lui străin1. Boi străinei, în coadă codălbei. TEODORESCU, P. P. 139. ◊ (Substantivat) Străinel, bădițul meu, De vrei să știi ce sînt eu, Întreabă tu florile, Florile, surorile. ALECSANDRI, P. I 97. Săraci, ochișorii mei, multă lume văz cu ei, Dar nu văz oameni d-ai mei Ci tot negri străinei. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 200. – Variantă: streinel, -ea (ȘEZ. I 114, SEVASTOS, C. 211, TEODORESCU, P. P. 141) adj.
3. [DLRM] STRĂINEL, -EA, străinei, -ele, adj. (Pop.) Diminutiv al lui străin. [Var.: streinel, -ea adj.]
4. [MDA2] streinel, ~ea a, smf vz străinel
5. [DLRLC] STREINEL, -EA adj. v. străinel.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL