1. [DEX '09] STRECHEAT, -Ă, strecheați, -te, adj. (Înv. și pop.) (Despre animale) Speriat, gonit de (sau ca de) streche; fig. (despre oameni) cu purtări ciudate, zăpăcit; nebun, țicnit. – V. strechea.
2. [MDA2] strecheat2, ~ă a [At: ALECSANDRI, T. 1 581 / V: (îvr) ~răchiat, (înv) ~echiet, (reg) ~eochiat / Pl: ~ați, ~e / E: strechea] 1 (D. animale) Gonit, speriat de (sau ca de) streche. 2 (Fig; d. oameni) Care are comportări anormale, ciudate. 3 (Pex) Nebun. 4 (Îvr; d manifestările oamenilor) Nebunesc.
3. [MDA2] strecheat1 sn [At: DLR / Pl: ? / E: strechea] (Reg) Neliniște, goană provocată la animale de streche.
4. [DEX '98] STRECHEAT, -Ă, strecheați, -te, adj. (Despre animale) Speriat, gonit de (sau ca de) streche; fig. (despre oameni) cu purtări ciudate, zăpăcit; nebun, țicnit. – V. strechea.
5. [DLRLC] STRECHEAT, -Ă, strecheați, -te, adj. (Despre animale) Atins de streche, speriat de streche; fig. (despre oameni) cu purtări ciudate, neîntreg la minte, nebun, țicnit. V. căpiat. Cine-i strecheatul Despot, îl știm, precum îl știți. ALECSANDRI, T. II 165.
6. [DEX '09] STRECHEA, strechez, vb. I. Intranz. (Înv. și pop.) (Despre animale) A porni în goană, speriat (sau ca speriat) de streche; fig. (despre oameni) a se purta ciudat, a da semne de alienație; a înnebuni. – Din streche.
7. [MDA2] străchia v vz strechea
8. [MDA2] străchiat, ~ă a vz strecheat2
9. [MDA2] străchiet, ~ă a vz strecheat2
10. [MDA2] strechea [At: BIBLIA (1688), 5851/10 / V: (reg) ~răchia, ~eita, ~etea, ~richi / Pzi: ~chez, 3 (îvr) streche / E: streche] 1-2 vi, (rar) vr (Îvp; d. animale) A porni în goană, speriat (sau ca și cum ar fi speriat) de streche. 3 vi (Îvp; fig; d. oameni) A se comporta anormal. 4 vi (Pex) A înnebuni. 5 vi (Reg; d. vite) A se odihni, vara, la umbră.
11. [MDA2] strechiet, ~ă a vz strecheat2[1]
12. [MDA2] streita v vz strechea
13. [MDA2] streochiat, ~ă a vz strecheat2
14. [MDA2] stretea v vz strechea
15. [MDA2] strichi v vz strechea
16. [DEX '98] STRECHEA, strechez, vb. I. Intranz. (Despre animale) A porni în goană, speriat (sau ca speriat) de streche; fig. (despre oameni) a se purta ciudat, a da semne de alienație; a înnebuni. – Din streche.
17. [DLRLC] STRECHEA, strechez, vb. I. Intranz. (Mai ales la pers. 3; despre animale, rar despre oameni) A porni în goană nebună, speriat (sau ca și cum ar fi speriat) de streche; fig. (despre oameni) a se purta ciudat, a da semne de alienație. V. căpia. (Cu pronunțare regională) Dară hargatul, cînd au fost pe la prînzul cel mare, au început iarăși a străchea și au ținut tot o fugă pînă acasă. SBIERA, P. 239. Vrei să-ți spun una și bună?... Ai strechet la bătrînețe... ALECSANDRI, T. 1276.
18. [Șăineanu, ed. VI] strechià v. a înnebuni: a strechiat la bătrânețe AL.
19. [Scriban] stréchiĭ și -chiéz v. intr. (d. strechie). Îs apucat de strechie: vitele (și fig. oamenii) au strechiat. V. căpiez.
20. [DOOM 3] strechea (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. strechez, 3 strechează, 1 pl. strechem; conj. prez. 3 să strechez, 3 să strecheze
21. [DOOM 2] strechea (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 strechează
22. [IVO-III] strechiu, -chie 3, -chiam 1 imp., -chiat prt., -chiind ger., -chiere inf. s.
23. [Argou] strecheat, -ă, strecheați, -te adj. furios, dement
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL