1. [MDN '00] STRANIER, -Ă s. m. f. persoană venită din străinătate (într-o echipă sportivă). (< it. straniero)
2. [DCR2] stranier, -ă s. m. f. (cuv. it.) Persoană venită din străinătate (în special într-o echipă sportivă) ◊ „G.K. face o figură aparte între stripteusele straniere care evoluează în România.” Ev.z. 29 IX 93 p. 6. ◊ „Dihonia recentă care se iscă între autohtonul nostru A. G. și cei doi «stranieri» L.R. și M.C. mă învioră subit.” R.lit. 39/94 p. 19. ◊ „Ultimii stranieri sosiți în lot sunt I.D. și M.B.” Cotid. 34 VI 95 p. 1; v. și R.l. 7 IX 96 p. 15
3. [DOOM 3] +stranier (fam.) s. m., pl. stranieri
4. [Argou] stranier, stranieri s. m. (pub., sport) 1. fotbalist legitimat la un club de fotbal din străinătate. 2. (prin ext.) orice sportiv legitimat la un club din străinătate.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL