1. [DEX '09] STRANGULARE, strangulări, s. f. Acțiunea de a (se) strangula și rezultatul ei; strangulație. ♦ (Med.; pop.) Ocluzie intestinală. [Var.: ștrangulare s. f.] – V. strangula.
2. [MDA2] strangulare sf [At: ALEXI, W. / Pl: ~lări / E: strangula] 1 Sugrumare (1). 2 Înăbușire. 3 Spânzurare (3). 4 (Rar; pex) Spânzurare (4). 5 (Teh; pan) Reducere a diametrului unui recipient, al unei conducte etc. sau a secțiunii debitului curentului unui fluid care trece prin acesta. 6 (Spc) Comprimare a unei organ tubular până la oprirea tranzitului. 7 (Pop; pex) Ocluzie (2) intestinală.
3. [DEX '98] STRANGULARE, strangulări, s. f. Acțiunea de a (se) strangula și rezultatul ei; strangulație. ♦ (Med.; pop.) Ocluziune intestinală. [Var.: ștrangulare s. f.] – V. strangula.
4. [DLRLC] STRANGULARE, strangulări, s. f. Acțiunea de a strangula și rezultatul ei. 1. Sugrumare, gîtuire. 2. Înăbușire a unui proces în dezvoltare; oprire momentană a lucrului într-o ramură de producție (ca urmare a lipsei de armonizare între diferite sectoare care depind unele de altele); gîtuire. Producție continuă, fără strangulări. 3. Reducere a diametrului unei conducte, scădere pe o porțiune restrînsă a secțiunii transversale a unei bare. 4. Ocluzie intestinală.
5. [DN] STRANGULARE s.f. Acțiunea de a strangula și rezultatul ei; gîtuire; strangulație. ♦ Zonă de reducere a secțiunii unui lichid aflat într-o conductă. [< strangula].
6. [MDN '00] STRANGULARE s. f. 1. acțiunea de a strangula; gâtuire; strangulație. 2. zonă de reducere a secțiunii unui lichid aflat într-o conductă. ◊ îngustare a unui drum. (< strangula)
7. [DEX '09] STRANGULA, strangulez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) omorî prin sugrumare; a (se) sugruma, a (se) gâtui. 2. Tranz. A înăbuși, a sufoca. 3. Tranz. A micșora lățimea secțiunii de curgere a unui fluid într-o conductă, pe cursul unei ape etc. [Var.: ștrangula vb. I] – Din lat. strangulare.
8. [DEX '09] ȘTRANGULA vb. I v. strangula.
9. [DEX '09] ȘTRANGULARE s. f. v. strangulare.
10. [MDA2] strangula [At: BARCIANU / Pzi: ~lez / E: lat strangulare] 1-2 vtr A (se) strânge de gât pentru a (se) omorî prin sufocare Si: a gâtui (1), a sugruma (1-2), (rar) a jugula, (îvp) a năduși, (îrg) a îneca, a sugușa (1), (reg) a beregăți, a îmberegăți, a înnăduși, a zgâria. 3 vt (Fig) A înăbuși. 4 vr (Îdt; pex) A se spânzura (7). 5 vt (Teh; pan; c.i. recipiente, conducte etc. sau secțiunea, debitul curenților, fluidelor care trec prin acestea) A reduce în diametru.
11. [MDA2] ștrangula v vz strangula
12. [MDA2] ștrangulare sf vz strangulare
13. [DLRLC] STRANGULA, strangulez, vb. I. Tranz. 1. A omorî pe cineva strîngîndu-l de gît; a sugruma, a gîtui. 2. A înăbuși, a sufoca. Evantia, frămîntînd între degete un colț de batistă, începu cu vocea stinsă, întretăiată de emoția care o strangula. BART, E. 349. 3. A micșora lățimea secțiunii de curgere a unui fluid într-o conductă.
14. [DN] STRANGULA vb. I. 1. tr., refl. A (se) sugruma, a (se) gîtui. 2. tr. A înăbuși, a sufoca. 3. tr. A reduce diametrul unei conducte. [P.i. -lez. / < lat. strangulare].
15. [MDN '00] STRANGULA vb. I. tr., refl. a (se) sugruma, a (se) gâtui. II. tr. 1. a înăbuși, a sufoca. ◊ (fig.) a împiedica exprimarea liberă, a suprima (libertățile). 2. a reduce, pe o porțiune mică, diametrul unei conducte. (< lat. strangulare)
16. [Șăineanu, ed. VI] strangulà v. a strânge de gât.
17. [Scriban] *stranguléz v. tr. (lat. strángulo, -áre, d. vgr. straggalóo [care vine d. straggalé, funie, ngr. strangalĭa]; fr. étrangler. V. străgălie). Gîtui, strîng de gît cu funia. V. refl. Mă spînzur.
18. [DOOM 3] strangulare s. f., g.-d. art. strangulării; pl. strangulări
19. [DOOM 2] strangulare s. f., g.-d. art. strangulării; pl. strangulări
20. [DOOM 3] strangula (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. strangulez, 3 strangulează; conj. prez. 1 sg. să strangulez, 3 să stranguleze
21. [DOOM 2] strangula (a ~) vb., ind. prez. 3 strangulează
22. [MDO] strangula
23. [DER] strangula (-lez, -at), vb. – A sugruma. Lat. strangulare (sec. XIX).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL