1. [MDA2] strajnic2 sm vz strâjnic
2. [MDA2] strajnic4, ~ă a vz strașnic
3. [MDA2] strajnic3 sn vz stresnic
4. [MDA2] strajnic1 sm [At: CORESI, L. 56/14 / V: ~nec / Pl: ~ici / E: slv стражьникъ, pn strażnik] 1 (Înv) Paznic2 (2). 2 Sergent major polonez.
5. [DLRLC] STRAJNIC, -Ă adj. v. strașnic3.
6. [Șăineanu, ed. VI] strajnic n. carte bisericească ce conține ritualul prescris pentru săptămâna cea mare a Patimilor: Strajnicul e partea integrantă a Triodului. [Și strastnic = slav. STRASTĬNIKŬ, care pătimește (din STRASTĬ, patimă)].
7. [Scriban] 2) strájnic, V. strașnic.
8. [Scriban] 1) strájnic n., pl. e (vechĭ strastnic, d. vsl. strastĭnikŭ, care pătimește, d. strastĭ, straste, patimă). O parte a trioduluĭ, aceĭa care conține ritualu săptămîniĭ patimilor.
9. [DEX '09] STRAȘNIC, -Ă, strașnici, -ce, adj., adv., s. m. I. Adj. (Exprimă ideea de superlativ) 1. Foarte bun, minunat; foarte mare; foarte puternic; extraordinar, nemaipomenit. 2. Îngrozitor, înfiorător, puternic; extraordinar, nemaipomenit. ♦ Foarte sever, foarte aspru. II. Adv. 1. (Foarte) tare, (foarte) mult, teribil. 2. (Legat de un adj. prin prep. „de”, exprimă ideea de superlativ) Foarte, extraordinar, nespus. III. S. m. Specie de ferigă din regiunea montană (Asplenium trichomanes). – Din sl. strašĭnŭ.
10. [MDA2] strajnec1 sm vz strajnic1
11. [MDA2] strajnec2, ~ă a vz strașnic
12. [MDA2] strașnic, ~ă [At: (a. 1650-1675) GCR I, 228/12 / V: ~rajn~, (înv) ~ajnec / Pl: ~ici, ~ice / E: vsl страшьнъ] 1-2 a, av (Pfm) Teribil. 3-4 a, av (Pex) Necruțător (1-2). 5 av (Mai ales în legătură cu verbe care exprimă acțiuni vătămătoare) Rău. 6-7 a, av (Asr; d. oameni) Sever2 (3). 8 a (Rar; d. aspectul, expresia, manifestările etc. oamenilor) Sever2 (6). 9 a (D. tratate, hotărâri, reguli, judecăți etc.) Sever2 (7). 10-11 a, av (Pfm; în raport cu cineva sau cu ceva sau în mod absolut) Extraordinar (1-2). 12 s (Înv) Divinitatea ca judecător. 13-14 a, av (D. voce, sunete, zgomote etc.) Puternic. 15-16 a, av (D. elemente sau fenomene ale naturii, calamități etc.) Puternic. 17 a (D. stări sufletești, sentimente, senzații etc.) Puternic. 18 sm Plantă erbacee din familia polipodiaceelor cu foile linear lanceolate, care crește, de obicei, prin locuri umbroase, în regiuni montane Si: (reg) ferigă (11), ferigă-măruntă, ferigă-sălbatică, ferigă-vărgată, ferigea-vânătă, feriguță, părul-doamnei, părul-Maicii-Domnului, pocitoc, teișor (8) (Asplenium trichomanes). 19 sf (Bot; reg) Jabdie (Polytrichum commune). 20 sf (Mun; îf strașnică) Dungă îngustă care se țese la velință între dungile mai late.
13. [MDA2] străjiac, ~ă smf vz strâjnic
14. [MDA2] străjnec sm vz strâjnic
15. [MDA2] străjniac[1], ~ă sm vz strâjnic[2]
16. [MDA2] străjnic[1] sm vz strâjnic[2]
17. [MDA2] strâjâiac, ~ă[1] smf vz strâjnic
18. [MDA2] strâjiac sm vz strâjnic
19. [MDA2] strâjnec sm vz strâjnic
20. [MDA2] strâjnic [At: FL. D. (1693), 72v/11 / V: (îrg) ~răj~, ~rejnică sf, ~rij~, (înv) ~răjiac, ~răjnec sm, (reg) ~rajnic sm, ~rașnică sf, ~răjâiac, ~răjuiac, ~rășnic, ~jâiac, ~jiac, ~nec sm, ~iță sf, ~ânjic, ~âsnic sm, ~âșnic, ~rijnec sm, ~rujâiac[1], ~rușnic sm, trujnică sf / Pl: ~ici, ~ice și ~ici sf / E: ns cf vsl стрижикъ] 1 smf (Îvp) Puiul (de sex masculin al) iepei a cărui limită de vârstă variază, după regiuni, de la un an până la trei ani Vz cârlan, mânz, mânză, noaten, tretin. 2 sm (Zlg; rar) Berbec (1).
21. [MDA2] strâșnic1 sn [At: LEXIC REG. II, 93 / Pl: ~ice / E: nct] (Mol) „Gaură făcută în butoi, ca să fermenteze mustul”.
22. [MDA2] strâșnic2, ~ă smf vz strâjnic
23. [MDA2] strijiac[1], ~ă smf vz strâjnic
24. [MDA2] strijnec sm vz strâjnic
25. [MDA2] strijnic, ~ă smf vz strâjnic
26. [MDA2] strujâlac[1] sm vz strâjnic
27. [MDA2] strușnic1 sm vz strâjnic
28. [MDA2] trujnică sf vz strâjnic
29. [MDA2] trușnic sn [At: CONV. LIT. XLIV2, 268 / V: (reg) st~, trâjn~, ~nec / Pl: ~ice / E: nct] (Mol; Trs) 1 Tescovină (4). 2 Mâncare fiartă prea tare. 3 Mămăligă vârtoasă.
30. [DEX '98] STRAȘNIC, -Ă, strașnici, -ce, adj., adv., s. m. I. Adj. (Exprimă ideea de superlativ) 1. Foarte bun, minunat; foarte mare; foarte puternic; extraordinar, nemaipomenit. 2. Îngrozitor, înfiorător, înspăimântător; grozav, cumplit, teribil. ♦ Foarte sever, foarte aspru. II. Adv. 1. (Foarte) tare, (foarte) mult, teribil. 2. (Legat de un adj. prin prep. „de”, exprimă raportul de superlativ) Foarte, extraordinar, nespus. III. S. m. Specie de ferigă din regiunea montană (Asplenium trichomanes). – Din sl. strašĭnŭ.
31. [DLRLC] STRAȘNIC3, -Ă, strașnici, -e, adj. 1. (Exprimă raportul de superlativ) Extraordinar, nemaipomenit. Nu, zău, ia spune drept, măi Grigoriță, mai mîncat-ai tu de cînd ești un borș așa de strașnic? HOGAȘ, DR. 240. Să întindem o masă strașnică în fundul grădinii. DELAVRANCEA, H. T. 133. Era ger strașnic în dimineața aceea de pe la mijlocul lui decembrie. VLAHUȚĂ, O. AL. I 12. Stăpîna acestei slujnice era... o vrăjitoare strașnică, care închega ape și care știa toate drăcăriile de pe lume. CREANGĂ, P. 96. 2. Îngrozitor, înfiorător, înspăimîntător; grozav, cumplit, teribil. Acești trei zmei avea trei femei, carile era încă mai strașnice și mai grozave decît bărbații lor, pentru că ele nu se lupta voinicește, cu puterea, ci muierește, cu prifăcătoria. SBIERA, P. 104. Întru vederea grozavei priveliști, ea slobozi un țipet strașnic și leșină. NEGRUZZI, S. I 157. 3. Sever, strict, riguros, aspru. Lăsase acasă două calfe, cu poruncă strașnică să-i ascundă cum vor ști mai bine cojoacele rămase. GALACTION, O. I 277. Împăratul a pus niște slujbași ai dracului de strașnici și de aspri pentru unii ca noi. ISPIRESCU, L. 368. Disciplina la moldoveni era foarte strașnică. BĂLCESCU, O. I 122. – Variantă: strajnic, -ă (CARAGIALE, O. I 133) adj.
32. [DLRLC] STRÎJNIC, -Ă, strîjnici, -e, s. m. și f. (Învechit și regional) Cal (sau iapă) între unu și trei ani, neînvățat la ham. A doua zi, cînd se crăpa de ziuă, înham... cum ne-nțelesesem, amîndoi strîjnicii la tîrlia mea, că era mai încăpătoare. VLAHUȚĂ, CL. 20.
33. [DLRM] STRÎJNIC, -Ă, strîjnici, -ce, s. m. și f. (Înv. și reg.) Cal (sau iapă) între unu și trei ani, neînvățat la ham. – Slav (v. sl. strižĩnikŭ).
34. [Șăineanu, ed. VI] strașnic a. 1. sever: oștire supusă la disciplină strașnică BĂLC.; 2. fam. grozav: o bătaie strașnică. [Slav. STKAȘĬNIKŬ, om grozav (din STAȘĬNŬ, teribil)].
35. [Șăineanu, ed. VI] strâjnic m. Mold. cârlan căruia s’a tuns coama. [Slav, STRIJĬNIKŬ, tuns].
36. [Scriban] 1) stráșnic, -ă adj. (vsl. strašinu, teribil, oribil, fricos, strašnikŭ, om fricos, d. strakŭ, groază; bg. strašen, rus. strašnyĭ). Teribil (mare, intens, valoros, viteaz): disciplină, oaste, ploaĭe, beție strașnică, om strașnic (în hărnicie, severitate, știință). Adv. A bea strașnic, aicĭ e strașnic de bine. – Și strajnic (vest).
37. [Scriban] strîjnic, -ă s. (vsl. strižĭnikŭ, tuns; rus. strigúnŭ, strîjnic. V. strigă 2). Mold. Ban. Cîrlan, mînz (orĭ mînză) de 1-2 anĭ (căruĭa i s’a tuns coama). – Și strîșnic și strujnic. V. noaten.
38. [Scriban] strîșnic, V. stîjnic.
39. [Scriban] strúșnic, V. trușnic.
40. [Scriban] trúșnic și strúșnic n., pl. e (cp. cu torohină și cu rus. truhá, fîn mărunt, semințe din fîn; sîrb. trušni hljeb, trušnica, pîne de pîsat; bg. trušniĭa, conserve vegetale în oțet. V. trohot). Mold. la munte. Rămășiță de semințe din care s’a scos uleĭu. Plăcintă făcută din această rămășiță. Crint. – În Trans. trușnec.
41. [DOOM 3] strașnic1 adj. m., pl. strașnici; f. strașnică, pl. strașnice
42. [DOOM 2] strașnic1 adj. m., pl. strașnici; f. strașnică, pl. strașnice
43. [MDO] strașnic
44. [IVO-III] strașnic.
45. [DER] strașnic (-că), adj. – 1. Teribil, de temut. – 2. Violent, sever, dur. Sl. strašinŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 46; Cihac, II, 373; Pușcariu, Dacor., VII, 466), cf. pol. strasznik (monstru). – Der. strașnic, s. m. (specie de ferigă, Asplenium trichomanes), din bg. strašnik; strășnici, vb. (a trata cu asprime; a maltrata); strășnicie, s. f. (severitate, asprime; tenacitate; groază); năstrușnic, adj. (violent, teribil), cu pref. expresiv.
46. [DER] strîjnic (-ci), s. m. – Mînz de unul sau doi ani. – Var. strîșnic, înv. strijac, strușnic. Sl. strižĭnikŭ, de la strižati „a tunde oile” (Cihac, II, 374); pentru semantism, cf. costreș.
47. [DAR] strajnic, strajnici, s.m. (înv.) 1. paznic. 2. sergent-major polonez.
48. [DLRLV] STRÎJNIC, -Ă s. m. și f. (Ban., Trans. SE) Mînz(ă) între 1 și 3 ani; noaten(ă). Aceaea fiară iaste de mare ca un strîjnic. FL. D 1693. Equula. Strisnika. Kancza csitko. LEX. MARS., 203; cf. COSM. 1693-1703, 72v. Etimologie: sl. strižĭnikŭ.
49. [DAR] strâjnic, strâjnică, s.m. și f. 1. (înv. și pop.) mânz, cârlan, mânză, noaten, tretin. 2. (reg.) berbec.
50. [DAR] strâșnic, strâșnice, s.n. (reg.) gaură făcută în butoi, ca să fermenteze mustul.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL