1. [DEX '09] STRĂDANIE, strădanii, s. f. (Înv.) Silință, efort depus de cineva pentru a realiza ceva; străduință, străduială. – Din sl. stradanije.
2. [MDA2] strădanie sf [At: (a. 1661) GCR I, 182/34 / V: (înv) ~rad~ / Pl: ~ii / E: slv страданиѥ] 1 (Înv) Suferință (1). 2 Încordare voluntară, îndelungată, a forțelor fizice, intelectuale, în vederea realizării unei acțiuni, a atingerii unui scop2 etc. Si: caznă1 (1), chin (1), efort (1), forțare (2), muncă, osteneală, sforțare, trudă, zbatere, (rar) strădănuială, străduire (1), (pop) canoneală, (înv) căznire1 (1), nevoială, sforță, strădare, străduință (1), strădănuire (1), (reg) morânceală, ștrapaț, zoală. 3 Muncă susținută, insistentă într-un domeniu de activitate, la învățătură etc. Si: asiduitate (2), insistență, perseverență, râvnă, sforțare, sârguință, zel, (pop) osârdie. 4 (Pex) Spor la muncă Si: hărnicie (2), vrednicie, zel, (pop) sârg (1), (înv) diligență2 (1), silință, străduință Vz încercare, străduință (3).
3. [DEX '98] STRĂDANIE, strădanii, s. f. Silință, efort stăruitor depus de cineva pentru a realiza ceva; străduință, străduială. – Din sl. stradanije.
4. [DLRLC] STRĂDANIE, strădanii, s. f. Silință îndelungă, osteneală stăruitoare; efort, sforțare, zel. Pentru domnia Munteniei și a lui Constantin, fratele meu, ai să te trudești, măria-ta, la Stambul; și pentru aceasta e nevoie de destule cheltuieli și strădanii. SADOVEANU, Z. C. 253. Încet trecură anii. Împărțind amarul vieții și-al atîtora strădanii am învins. EFTIMIU, Î. 100. Strălucitele triumfuri care încununară strădaniile lor fură glorificate și trîmbițate în toate părțile. BĂLCESCU, O. II 286.
5. [Șăineanu, ed. VI] strădanie f. mare osteneală: triumfurile ce încununară strădaniile lor BĂLC. [Slav. STRADANIĬE, suferință].
6. [Scriban] strădánie f. (vsl. stradaniĭe, suferință). Vechĭ. (stra-). Chin, caznă. Azĭ. Silință, sforțare, osteneală: a reușit după multă strădanie.
7. [MDA2] stradanie sf vz strădanie
8. [Scriban] stradánic, -ánie, V. strădalnic, -anie.
9. [DOOM 3] strădanie (desp. -ni-e) s. f., art. strădania (desp. -ni-a), g.-d. art. strădaniei; pl. strădanii, art. strădaniile (desp. -ni-i-)
10. [DOOM 2] strădanie (înv.) (-ni-e) s. f., art. strădania (-ni-a), g.-d. art. strădaniei; pl. strădanii, art. strădaniile (-ni-i-)
11. [MDO] strădanie, pl. strădanii
12. [DER] strădanie (-ii), s. f. – 1. (Înv.) Chin, suferință, calvar. – 2. Efort, silință. Sl. stradanije (Miklosich, Slaw. Elem., 46; Cihac, II, 371). – Der. strădalnic, adj. (laborios, activ, harnic), din sl. stradilinu „care îndură”, cu suf. -nic (după Tiktin și Candrea, dintr-un sl. *stradaniniku); strădănui, vb. refl. (Mold., a se căzni, a se strădui); strădui, vb. refl. (a îndura, a suferi; a se forța, a se căzni), cf. sl. stradati „a îndura”; străduință, s. f. (efort); străduitor, adj. (sîrguincios, silitor).
13. [DE] CARPENT TUA POMA NEPOTES (lat.) roadele (strădaniile) tale le vor culege nepoții – Vergiliu, „Bucolica”, IX, 50. Trebuie să trudești gândindu-te la cei ce vor veni după tine.
14. [CECC] Carpent tua poma nepotes (lat. „Nepoții îți vor culege roadele”) – versul 50 din Egloge (IX) de Vergiliu. Omul nu trebuie să se gîndească numai la dînsul, ci și la urmași: nu numai la clipa de față, ci și la ziua de mîine. Fabulistul francez La Fontaine s-a inspirat din acest vers, pentru fabula sa Le vieillard et les trois jeunes hommes (Bătrînul și cei trei flăcăi) unde exprimă o idee similară: Mes arrière-neveux me devront cet ombrage (Strănepoții mei se vor folosi de acest umbrar). LIT
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL