[Scriban] *stoicízm n. (d. vgr. stoá, portic, după porticu în care Zenone își ținea cursurile). Filosofia luĭ Zenone. Fig. Tărie sufletească în nenorocire, austeritate: a suferi nenorocirile cu stoicizm. – Stoicizmu e o sistemă de panteizm după care substanța consistă într’un foc subtil care e tot-odată materie și forță. El e celebru maĭ ales pin morala sa, care consideră suveranu bine în sforțarea de a nu asculta de cît de rațiune rămînînd indiferent celor externe: sănătate, durere, avere ș. a.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL