1. [MDA2] stobol smn vz stobor2
2. [DEX '09] STOBOR, (1) stobori, s. m., (2) stoboruri, s. n. 1. S. m. (Înv. și reg.) Fiecare dintre parii sau dintre scândurile înguste (cu vârful ascuțit) din care se fac gardurile; ulucă. 2. S. n. (Înv. și pop.) Împrejmuire de uluci; gard, zăplaz. – Din bg., sb. stobor.
3. [MDA2] stambori sm vz stobor
4. [MDA2] stobor2 [At: (a. 1620) ROSETTI – CAZACU, I. L. R. I, 196 / V: (reg) stab~, stahor sm, stambori sm, ~ol, strobol sn, stubor sn / Pl: ~i sm, ~o'aie sn, (rar) ~uri sn / E: bg стобор] 1 sn (Îvp) Gard de lemn Si: (reg) pălan (Vz palancă1), ștachetă, târcol, zăplaz Vz împrejmuire, îngrăditură, ocol, ogradă, ostrețe (Vz ostreț (1)), ulucă. 2 sm (Îrg; prc) Fiecare dintre scândurile, parii, ulucile etc. (cu vârful ascuțit) care formează un stobor1 (1) Si: (pop) ostrețe (Vz ostreț) Vz leaț, ștachetă, ulucă, zăbrea. 3 sm (Ban; pex) Fiecare din cei patru stâlpi care susțin acoperișul fântânii. 4 sn (Îrg; pex) Ghizd la fântână. 5 sn (Reg; pex) Loc îngrădit pentru oi. 6 sn (Trs; pex) Cimitir.
5. [MDA2] stobor1 sm vz stobol2[1]
6. [MDA2] strobol sn vz stobor2
7. [MDA2] stubor sn vz stobor2
8. [DEX '98] STOBOR, (1) stobori, s. m., (2) stoboruri, s. n. (Reg.) 1. S. m. Fiecare dintre parii sau dintre scândurile înguste (cu vârful ascuțit) din care se fac gardurile; ulucă. 2. S. n. Împrejmuire de uluci; gard, zăplaz. – Din bg., scr. stobor.
9. [DLRLC] STOBOR, (1) stobori, s. m., și (2) stoboruri, s. n. (Regional) 1. Fiecare din parii sau din scîndurile înguste (cu vîrful ascuțit) din care se fac gardurile; ulucă. Mă uitai printre stobori, Văzui ochii negrișori. MAT. FOLK. 254. 2. Împrejmuire de uluci; gard, zăplaz. A cui sînt aceste curți, De-s așa nalte, minunate, Cu stobor pe dedeparte Și cu altul pe d-aproape? ȘEZ. XIII 113. ◊ Stoborul fîntînii = ghizdul fîntînii. Cînii neîntrerupt să preumblau în giurul stoborului fîntînii. RETEGANUL, P. IV 46.
10. [Șăineanu, ed. VI] stobor m. 1. stâlp, sărbătoare băbească a doua zi după un sfânt: Stoborul Blagoveștenilor, Stoborul Sămpietrului (v. aceste nume); 2. par ascuțit; 3. pl. gard din scânduri așezate vertical: îl chemă la stobor. [Slav. STOBORŬ, stâlp].
11. [Scriban] stobór m. (vsl. stoborŭ, „stîlp, par”, sîrb. „curte, ogradă”, bg. „parmalîc”; rut. stóvbur, „stîlp, par”; ung. szobor, stîlp. Cp. cu steblă). Vest. Par de gard: o vacă legată de un stobor al garduluĭ. Scîndură ascuțită sus întrebuințată la făcut un gard: desprinseră porciĭ niște stoborĭ. (NPl. Ceaur, 153) Pl. Gard, palane, ocol, îngrăditură: îl chemă la stoborĭ. La (saŭ în) stobor, în curtea bisericiĭ, în adunarea de la ușa bisericiĭ: am să-l spuĭ în stobor (Cod); pricinile să (= se) domolea în stoboru bisericiĭ; bătrîniĭ îĭ chema pe prigonitorĭ în fața stoboruluĭ (Gr-N. 35). Stoboru Blagoveșteniiĭ, a doŭa zĭ de Buna Vestire, la 26 Martie (V. blagoveșnic). Stoboru Sîm-Pĭetruluĭ, a doŭa zĭ de Sfîntu Petru (30 Iuniŭ), cînd nu se lucrează „ca să fii ferit de lupi și de alte rele”. Stoboru Sintă-Măriiĭ micĭ, a doŭa zĭ de Sfînta Maria mică (9 Sept.), cînd nu se lucrează „ca să fiĭ ferit de loviturĭ”. – În Bucov. stoból, n., pl. oále, îngrăditură. V. zaplaz.
12. [DOOM 3] stobor1 (gard) (înv., pop.) s. n., pl. stoboruri
13. [DOOM 2] stobor2 (gard) (înv., pop.) s. n., pl. stoboruri
14. [DER] STOBOL, stoboluri, s. n. (Trans., Var.) Stobor2. (cf. stobor)
15. [DER] STOBOR2, stoboruri, s. n. (Trans.) 1. Ulucă, zăplaz. 2. Teren îngrădit cu uluci. (din sl. stoborŭ = coloană)
16. [DER] STOBOR1 s. n. (Olt.) Adunare (3), reuniune. (din zbor2, prin confuzie cu stobor2 = zăplaz, ulucă)
17. [DER] stobor (stoboruri), s. n. – 1. Gard, ulucă. – 2. Ulucă, par, scîndură de gard. – Var. stobol. Sl. stoborŭ „coloană” (Miklosich, Slaw. Elem., 47; Cihac, II, 369; Conev 80). – Der. stoborî, vb. (a împrejmui cu gard). În Trans.
18. [DLRLV] STOBOR subst. (Ban., Trans. SE) Gard de scînduri, împrejmuire de uluci. Stobor. AC, 372; cf. TI (gl.). Etimologie: bg., scr. stobor. Cf. o g r a d ă (1).
19. [DRAM 2021] stobór, stobori, (stabor), s.m. (reg.; înv.) 1. Par. 2. Crengi groase, necioplite sau cioplite cu securea, din care se fac garduri: „Târla este o împrejmuire din stabori, pentru oi, la stână” (AER, 2010: 94). – Din sl. staborǔ „stâlp, par, coloană” (Cihac, Conev, după DER); din bg. stobor (MDA).
20. [DRAM 2015] stobor, stobori, (stabor), s.m. – (reg.; înv.) 1. Par. 2. Crengi groase, necioplite sau cioplite cu securea, din care se fac garduri: „Târla este o împrejmuire din stabori, pentru oi, la stână” (AER, 2010: 94; Săcel). – Din sl. staborǔ „stâlp, par, coloană” (Scriban, Șăineanu; Miklosich, Cihac, Conev, cf. DER); din bg. stobor (MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL