1. [MDA2] tirighie sf [At: DOSOFTEI,PS. 213/14 / V: (reg) steregie, sterevie, stervie, stirevie, st~, stirigie, stregie, str~, târbie, târghie, tereghie, terghie, ~reghie, ~regie, ~ichie, ~igie, treghie / E: ngr τρυγία] 1 (Pop) Substanță sticloasă, cu gust acru, care se depune pe pereții butoaielor cu vin, întrebuințată uneori la țară pentru vopsit sau pentru acrit mâncărurile Si: tartru (1). 2 (Reg) Pojghiță formată la suprafața ceaiului când se răcește. 3 (Reg; îf sterevie) Funingine. 4 (Reg) Apă murdară care se scurge din streașină. 5 (Bot; reg; îf tirichie) Îngerea (Selinum carvifolia).
2. [Scriban] tirighíe saŭ st- și (Vl.) tîrghíe f. (ngr. și vgr. trygia, drojdie de vin, d. bg. trýgos, strugure cules, ngr. „culesu viilor”; bg. trigia). Tartru (depus pe doagele butoaĭelor orĭ pe clondire). Funingine lucitoare ca smoala. Coaja care se formează pe suprafața ceaĭuluĭ cînd se răcește (V. mîzgă). Negreală care se scurge din streșini. – Și steregíe, treghíe. În Maram. stregíe, la Dos. sterevíe, stervíe și stirevíe. La Vicĭu sterégie și stirégie, negreală din streșinĭ. Forma tirighíe în rev. I. Crg. 1911, 159 (Olt.) și Univ. 1922, 14 Apr. 4, 8, ĭar tîrghíe în Univ. 5 Sep. 1938, 4, 3.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL