1. [DEX '09] STILOU, stilouri, s. n. Instrument de scris prevăzut cu un rezervor din care cerneala sau pasta ajunge automat la vârful peniței, în timpul scrierii. – Din fr. stylo.
2. [MDA2] stilou sn [At: C. PETRESCU, R. DR. 210 / V: stilo / Pl: ~ri / E: fr stylo] Ustensilă pentru scris, asemănătoare unui toc3, prevăzută cu un rezervor de cerneală (sau de pastă) care alimentează automat penița (sau vârful, la cel cu pastă).
3. [DEX '98] STILOU, stilouri, s. n. Toc de scris prevăzut cu un rezervor din care cerneala sau pasta ajunge automat la vârful peniței, în timpul scrierii. – Din fr. stylo.
4. [DLRLC] STILOU, stilouri, s. n. Toc prevăzut cu un rezervor din care cerneala ajunge automat la vîrful peniței. Boldur Iloveanu încercă de cîteva ori să înșire numerele în coloană, pe o foaie albă, să adune și să scadă. Lăsă repede stiloul culcat pe hîrtie, ca o armă inutilă. C. PETRESCU, R. DR. 210.
5. [DN] STILOU s.n. Toc de scris cu un rezervor propriu de cerneală. [< fr. stylo < stylographe].
6. [MDN '00] STILOU s. n. toc de scris cu un rezervor propriu de cerneală. (< fr. stylo/graphe/)
7. [MDA2] stilo sn vz stilou
8. [DCR2] cameră-stilou s. f. (cinem.) Stil cinematografic care utilizează spiritul și tehnica reportajului, a romanului ◊ „La frumusețea imaginilor, în sfârșit, filmul adaugă pe aceea a unui admirabil ritm interior. Teoreticianul camerei-stilou transformă ritmurile compoziției în montaj într-o frazare sobră.” Gaz. lit. 6 IX 62 p. 3; v. și P.N. 5/67 p. 18 [și stilou-cameră, v. Sc. 5 III 81 p. 4] (din fr. caméra-stylo)
9. [DOOM 3] stilou s. n., art. stiloul; pl. stilouri
10. [DOOM 2] stilou s. n., art. stiloul; pl. stilouri
11. [MDO] stilou
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL