1. [DEX '09] STILOGRAFIE s. f. Procedeu tehnic prin care se obțin cu ajutorul electrolizei imitații de desene în peniță, de gravuri în acvaforte etc. – Din fr. stylographie.
2. [MDA2] stilografie sf [At: (a. 1774) BV II, 209 / Pl: ? / E: fr stylographie] Procedeu tehnic prin care, cu ajutorul electrolizei, se obțin imitații de desene în peniță, gravuri în avaforte etc.
3. [DLRLC] STILOGRAFIE s. f. Procedeu tehnic prin care se obțin, prin electroliză, imitații de desene în peniță, gravuri în acvaforte etc.
4. [DN] STILOGRAFIE s.f. Procedeu tehnic prin care se obțin cu ajutorul electrolizei imitații de desene în peniță, de gravuri etc. [Gen. -iei. / < fr. stylographie].
5. [MDN '00] STILOGRAFIE s. f. procedeu tehnic prin care se obțin cu ajutorul electrolizei imitații de desene în peniță, de gravuri etc. (< fr. stylographie)
6. [DOOM 3] stilografie (desp. -lo-gra-) s. f., art. stilografia, g.-d. stilografii, art. stilografiei
7. [DOOM 2] stilografie (-lo-gra-) s. f., art. stilografia, g.-d. stilografii, art. stilografiei
8. [DETS] STILO- „coloană, vîrf ascuțit, stil botanic”. ◊ gr. stylos „stîlp, coloană” > fr. stylo-, germ. id., engl. id., it. stilo- > rom. stilo-. □ ~bat (v. -bat2), s. m., piedestal care susține un șir de coloane; ~dozimetru (v. dozi-, v. -metru1), s. n., dozimetru de radiație portativ, de forma unui stilou; ~for (v. -for), adj., (despre plante) înzestrat cu stil; ~graf (v. -graf), s. n., unealtă ascuțită cu care se înțeapă hîrtia pentru a face punctele care redau alfabetul orbilor; ~grafie (v. -grafie), s. f., procedeu tehnic de obținere cu ajutorul electrolizei a unor imitații de desene în peniță, de gravuri etc.; ~hioid (v. hio-, v. -id), s. n., piesă principală a arcului de susținere hioidian; ~id (v. -id), adj., s. n., 1. adj., În formă de stil vegetal sau de pumnal. 2. s. n., Parte ascuțită, în formă de pumnal, a unui os sau a unei apofize; ~lit (v. -lit1), s. n., aspect al suprafeței de separație dintre două strate sau din interiorul unei roci sedimentare omogene; ~podiu (v. -podiu), s. n., expansiune vegetală în formă de disc la baza stilului; ~spor (v. -spor), s. m., spor alungit format la vîrful filamentului micelian sau în picnidiile lichenilor sau fungilor; ~stegiu (v. -stegiu), s. n., scufie a stilului aparținînd plantelor asclepiadacee.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL