1. [DEX '09] STIHUIRE, stihuiri, s. f. (Înv.; rar) Faptul de a stihui; versificație; poezie. – V. stihui.
2. [MDA2] stihuire sf [At: DDRF / Pl: ~ri / E: stihui] (Asr) Versificare.
3. [DEX '98] STIHUIRE, stihuiri, s. f. (Rar) Faptul de a stihui; versificație; poezie. – V. stihui.
4. [DLRLC] STIHUIRE, stihuiri, s. f. (Rar) Faptul de a compune versuri; versificație; poezie. Însă tu îmi vei răspunde că e bine ca în lume Prin frumoasă stihuire să pătrunză al meu nume. EMINESCU, O. I 137.
5. [Șăineanu, ed. VI] stihuire f. arta versurilor, versificațiune: prin frumoasă stihuire să pătrunză al meu nume EM.
6. [DEX '09] STIHUI, stihuiesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Înv., rar) A face, a compune versuri; a versifica. – Stih + suf. -ui.
7. [MDA2] stihui2 vr [At: LEXIC REG. 15 / Pzi: ~esc / E: nct] (Mar; d. apa din fântână) A se curăța (2).
8. [MDA2] stihui1 vit [At: CADE / Pzi: ~esc / E: stih + -ui] A versifica.
9. [DEX '98] STIHUI, stihuiesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Rar) A face, a compune versuri; a versifica. – Stih + suf. -ui.
10. [Scriban] stihuĭésc v. tr. și intr. (d. stih). Vechĭ. Versific, fac versurĭ.
11. [DOOM 3] stihuire (înv., rar) s. f., g.-d. art. stihuirii; pl. stihuiri
12. [DOOM 2] stihuire (înv., rar) s. f., g.-d. art. stihuirii; pl. stihuiri
13. [DOOM 3] stihui (a ~) (înv., rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stihuiesc, 3 sg. stihuiește, imperf. 1 stihuiam; conj. prez. 1 sg. să stihuiesc, 3 să stihuiască
14. [DOOM 2] stihui (a ~) (înv., rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stihuiesc, imperf. 3 sg. stihuia; conj. prez. 3 să stihuiască
15. [DAR] stihui2, stihuiesc, vb. IV refl. (reg.; despre apa din fântână) a se curăța.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL