1. [DEX '09] STIHOAVNĂ, stihoavne, s. f. Cântare bisericească ortodoxă în versuri, care se cântă la sfârșitul slujbei de vecernie. – Din sl. stihovĭna.
2. [MDA2] stihoavnă sf [At: (a. 1713) CAT. MAN. I, 145 / V: ~hovnă / Pl: ~ne / E: slv стиховьно] Cântare bisericească în versuri.
3. [DLRLC] STIHOAVNĂ, stihoavne, s. f. Cîntare bisericească în versuri, care se cîntă la sfîrșitul slujbei de vecernie.
4. [Șăineanu, ed. VI] stihoavnă 1. cântare bisericească precesă de un stih mai lung: cele opt glasuri cu stihoavnele. [V. stih].
5. [Scriban] stihoávnă (oa dift.) f., pl. e (vsl. stĭhovina, rus. -vna, d. stihovinŭ, scris în versurĭ). Ultimele versurĭ cîntate la vecernie.
6. [MDA2] stihovnă sf vz stihoavnă
7. [DOOM 3] stihoavnă s. f., g.-d. art. stihoavnei; pl. stihoavne
8. [DOOM 2] stihoavnă s. f., g.-d. art. stihoavnei; pl. stihoavne
9. [DTM] stihoavnă, partea a doua a vecerniei*, intercalată între ectenia* „Să plinim” și rugăciunea „Acum slobozește”. Este alcătuită din stihiri*, „slavă”, „Și acum Borodicina”. Apostihurile sunt numite „Stihiri ale Stihoavnei” (στιχηρὰ τοῦ στίχου sau ἀπόστιχα) pentru că stihurile care le preced sunt diferite – în funcție de ziua sau sărbătoarea respectivă – și nu sunt fixe și precis determinate, ca acelea de la kekragarii*, laude etc.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL