1. [DEX '09] STIBINĂ s. f. Sulfură naturală de stibiu, cristalizată în sistemul rombic. – Din fr. stibine, germ. Stibin.
2. [MDA2] stibină sf [At: DL / Pl: ? / E: fr stibine, ger Stibin] Sulfură naturală de stibiu, cristalizată în sistemul rombic Si: antimonit.
3. [DEX '98] STIBINĂ, stibine, s. f. Sulfură naturală de stibiu, cristalizată în sistemul rombic. – Din fr. stibine, germ. Stibin.
4. [DLRLC] STIBINĂ s. f. Sulfură de stibiu naturală; minereu de stibiu.
5. [DN] STIBINĂ s.f. Sulfură naturală de stibiu. [< fr. stibine].
6. [MDN '00] STIBINĂ s. f. sulfură naturală de stibiu; antimonit. (< fr. stibine, germ. Stibin)
7. [Scriban] *stibínă f., pl. e (d. stibiŭ) Min. Sulfură naturală de stibiŭ, care e cel maĭ important mineral de stibiŭ.
8. [DOOM 3] stibină s. f., g.-d. art. stibinei
9. [DOOM 2] stibină s. f., g.-d. art. stibinei
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL