1. [DEX '09] STEREOFONIC, -Ă, stereofonici, -ce, adj. Care aparține stereofoniei, privitor la stereofonie, bazat pe stereofonie. [Pr.: -re-o-] – Din fr. stéréophonique.
2. [MDA2] stereofonic, ~ă a [At: CONTEMP. 1965, nr. 967, 5/1 / P: ~re-o~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr stéréophonique] 1 Care aparține stereofoniei. 2 Privitor la stereofonie. 3 Obținut cu ajutorul stereofoniei.
3. [DN] STEREOFONIC, -Ă adj. Referitor la stereofonie; bazat pe stereofonie. [< fr. stéréophonique].
4. [DCR2] stereofonic, -ă adj. Care folosește două difuzoare distincte, pentru a crea impresia de reflief acustic ◊ „O bancă din S.U.A. a cumpărat de la o companie de radio 48 de ore de emisie, dar în acest timp nu s-a transmis nici un singur sunet. «Antiemisiunea» a fost precedată de următorul anunț: «Cele 48 de ore de liniște stereofonică destinată dv., care vor urma după acest anunț, au fost plătite de banca X».” Cont. 19 VII 68 p. 10; v. și bar-discotecă (din fr. stéreophonie; PR 1949; DEX, DN3)
5. [DOOM 3] stereofonic (desp. -re-o-) adj. m., pl. stereofonici; f. stereofonică, pl. stereofonice; abr. stereo
6. [DOOM 2] stereofonic (-re-o-) adj. m., pl. stereofonici; f. stereofonică, pl. stereofonice
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL