1. [DEX '09] STENAHORIE s. f. (Înv.) 1. Greutate în respirație, năduf; astmă. ♦ Fig. Stare de neliniște, de plictiseală. 2. Încurcătură, strâmtoare, nevoie materială. – Din ngr. stenohoría (pop. stenahoría).
2. [MDA2] stenahorie sf [At: (a. 1779) GCR II, 48/6 / V: stan~, ~ehonarie, ~noh~, stin~, șt~ / Pl: ~ii / E: ngr στεναχωρία] 1 Greutate (în realizarea unui lucru). 2 (Pex) Supărare (3). 3 Încurcătură financiară. 4 Tulburare sufletească, plictiseală. 5 Stare de agitație. 6 (Înv) Greutate în respirație. 7 (Pex) Astm (1).
3. [DEX '98] STENAHORIE s. f. (Grecism înv.) 1. Greutate în respirație, năduf; astmă. ♦ Fig. Stare de neliniște, de plictiseală. 2. Încurcătură, strâmtoare, nevoie materială. – Din ngr. stenohoría (pop. stenahoría).
4. [DLRLC] STENAHORIE s. f. (Grecism învechit; de obicei în legătură cu verbul «a veni») 1. Greutate în respirație, înecăciune, năduf. Lasă-te mai slobod, soro, că iar o să-ți vie stenahorie. VLAHUȚĂ, O. AL. II 69. ♦ Fig. (Adesea ironic) Stare de neliniște sufletească, plictiseală, neurastenie. Dar dacă al meu suflet avea stenahorie La toate ce se-ntîmplă azi simte bucurie. BOLINTINEANU, O. 147. Mă mucezisem la țară, la Bîrzoieni... De la o vreme îmi venise stenahorie și ipohondrie. ALECSANDRI, T. I 310. 2. Încurcătură, strîmtorare, nevoie. Mă aflu într-o mare stenahorie... trimite-mi 150 de părinți «de pui de lei». CARAGIALE, O. VII 497.
5. [Șăineanu, ed. VI] stenahorie f. fig. turburare sufletească, neliniște: dela o vreme îmi venise stenahoria AL. [Gr. mod.: lit. strâmtoare].
6. [Scriban] stenahoríe f. (ngr. stenohorià, strîmtoare, constrîngere, jenă. V. stenos). Vechstenahorie f. (ngr. stenohoriă strlm- toare, constrlngere, jenă, V. stenos). Vechĭ. Nevoĭe, ananghie. Azĭ iron. Turburare sufletească, întristare, depresiune morală, descurajare. Dispneĭe, stenos, greutate de a răsufla. V. siclet.
7. [MDA2] stanahorie sf vz stenahorie
8. [MDA2] stenoharie sf vz stenahorie
9. [MDA2] stenohorie sf vz stenahorie
10. [MDA2] stinahorie sf vz stenahorie
11. [DOOM 3] stenahorie (înv.) s. f., art. stenahoria, g.-d. stenahorii, art. stenahoriei
12. [DOOM 2] stenahorie (înv.) s. f., art. stenahoria, g.-d. stenahorii, art. stenahoriei
13. [DER] stenahorie (-ii), s. f. – 1. Necaz, perplexitate. – 2. Neliniște, nemulțumire, indispoziție, apăsare. Ngr. στενοχωρία (Tiktin; Gáldi 256). – Der. stenahorisi, vb. (a goni, a încolți; a oprima), din ngr. στένοχωρῶ, aorist στενοχώρισα; stenos, s. n. (înv., opresiune), din ngr. στένωσις.
14. [DTM] stenohorie v. oligocordie.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL