1. [MDA2] stelos, ~oasă a [At: GENILIE, G. 816 / Pl: ~oși, ~oase / E: stele (pll stea) + -os] (Înv) 1 Înstelat. 2 (Reg) Scânteietor (1).
2. [DLRLC] STELOS, -OASĂ, steloși, -oase, adj. (Învechit) 1. Cu multe stele, plin de stele, înstelat. Cînd cerul se prevede în valea înflorită, Sau valea înflorită în cerul cel stelos. BOLINTINEANU, O. 203. Văzut-am în străinătate romînași... uitîndu-se cu jale, în nopțile steloase, la calea cea cerească pe care strămoșii urmau pe împăratul cel mare. RUSSO, O. 125. 2. Luminos, scînteietor. Și-am văzut o stea steloasă Luminoasă Că se lasă L-astă casă. MARIAN, NU. 842.
3. [DLRM] STELOS, -OASĂ, steloși, -oase, adj. (Înv.) Cu multe stele; înstelat. ♦ Luminos, scînteietor. – Din stele (pl. lui stea) + suf. -os.
4. [Șăineanu, ed. VI] stelos a. înstelat: cerul cel stelos BOL.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL