1. [DEX '09] STEATIT s. n. Varietate de talc, de culoare albă, gălbuie sau cenușie, cu diferite folosiri în industrie, cosmetică, la fabricarea unor obiecte decorative etc. [Pr.: ste-a-] – Din fr. stéatite, germ. Steatit.
2. [MDA2] steatit sn [At: ȘĂINEANU2 / P: ste-a~ / V: ~ă sf / Pl: ? / E: fr stéatite, ger Steatit] Varietate de talc de culoare albă, alb-verzuie, gălbuie sau cenușie, cu diferite întrebuințări în industrie, cosmetică, la fabricarea obiectelor decorative etc.
3. [DEX '98] STEATIT s. n. Varietate de talc, de culoare albă, gălbuie sau cenușie, cu diferite întrebuințări în industrie, la fabricarea unor obiecte decorative etc. [Pr.: ste-a-] – Din fr. stéatite, germ. Steatit.
4. [DLRLC] STEATIT s. n. Varietate de talc, de culoare albă-verzuie, cu diferite întrebuințări în industrie; silicat de magneziu. – Pronunțat: ste-a-.
5. [DN] STEATIT s.n. Varietate de talc compactă, de culoare albă-verzuie. [< fr. stéatite].
6. [MDN '00] STEATIT s. n. varietate fibroasă și compactă de talc, albă-verzuie, în rocile metamorfice. (< fr. stéatite, germ. Steatit)
7. [MDA2] steatită sf vz steatit
8. [Șăineanu, ed. VI] steatită f. piatră moale, un fel de cretă colorată de care se servesc croitorii pentru a face însemnări pe stofă.
9. [Scriban] *steatítă f., pl. e (vgr. steatites, d. stéar, seŭ). Afin. Un fel de talc (silicat de magnezie, din al căruĭ praf se fac cozmetice) și pe care croitoriĭ îl întrebuințează îld. cretă. – Pop. federvais.
10. [DOOM 3] steatit (desp. ste-a-) s. n.
11. [DOOM 2] steatit (ste-a-) s. n.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL