1. [MDA2] statornicitor sm [At: IORGA, L. I, 32 / Pl: ~i / E: statornici + -tor] (Rar) Întemeietor.
2. [DLRLC] STATORNICITOR, statornicit ori, s. m. (Rar) Persoană care statornicește, care stabilește, care întemeiază; întemeietor. Rolul de statornicitor al liniștii pe care-l îndeplinește Miron Costin e prețuit după cuviință. IORGA, L. I 225.
3. [DLRM] STATORNICITOR, statornicitori, s. m. (Rar) Persoană care statornicește, care stabilește; întemeietor. – Din statornici + suf. -(i)tor.
4. [DAR] statornicitor, statornicitori, s.m. (înv.) întemeietor.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL