1. [DEX '09] STANIC, -Ă, stanici, -ce, adj. (Despre compuși ai staniului) Care conține staniu (tetravalent). ◊ Acid stanic = acid oxigenat al staniului. ♦ Privitor la staniu. – Din fr. stannique.
2. [MDA2] stanic, ~ă a [At: CADE / Pl: ~ici, ~ice / E: fr stannique] (Chm) 1 Care conține staniu. 2 De staniu. 3 Privitor la staniu. 4 (Îs) Acid ~ Acid oxigenat al staniului.
3. [DLRLC] STANIC, -Ă, stanici, -e, adj. (Despre compuși ai staniului) Care conține staniu (ca tetravalent), privitor la staniu.
4. [DN] STANIC, -Ă adj. (Chim.) Care conține staniu tetravalent. [< fr. stannique].
5. [MDN '00] STANIC, -Ă adj. (despre compuși ai staniului) care conține staniu tetravalent. (< fr. stannique)
6. [Scriban] *stánic, -ă adj. (d. staniŭ; fr. stannique). Chim. De staniŭ: acid stanic.
7. [DOOM 3] stanic adj. m., pl. stanici; f. stanică, pl. stanice
8. [DOOM 2] stanic adj. m., pl. stanici; f. stanică, pl. stanice
9. [Onomastic] Stăni/a, -ca, -c, -ga, -geni, -goci, -goiu, -lă, -șești, -șoara, -șor: Stăn/oiu, -uc, -uca, -ugă, -uești, -ulescu, -ulețul, -uț v. Stan II 3-5, IV 11-14, 17-19, 25-28, V 5, 7.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL