1. [DEX '09] STANDING s. n. Poziție socială, nivel de trai al unei persoane; confort ridicat. [Pr.: stending] – Din engl. standing.
2. [MDN '00] STANDING STEN-/ s. n. 1. grad de civilizație materială a unei persoane, a unui popor. ◊ (sport; p. ext.) poziție înaltă într-un clasament. 2. confort, estetică a unui imobil. (< engl. standing)
3. [DCR2] standing s. (cuv. engl.) ♦ 1. Poziție socială, economică înaltă ◊ „Casa «la centru» devenea o firmă și o condiție exterioară a standing-ului cetățeanului.” R.l. 25 V 78 p. 2. ♦ 2. (sport) (Prin extensie) Poziție înaltă într-un clasament ◊ „La întrecerile Olimpiadei albe noi nu am atins încă un «standing» care să ne permită să emitem pretenții deosebite.” I.B. 7 II 84 p. 3 [pron. stending] (cf. fr. standing; DMN 1950, BD 1965)
4. [DOOM 3] standing (engl.) [pron. stending] s. n., art. standingul [pron. stendingul]
5. [DOOM 2] *standing (angl.) [pron. stending] s. n., art. standingul
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL