1. [DEX '09] STAMBOL, stamboli, s. m. Monedă de aur turcească, care a circulat și în Țările Române în sec. XVIII. – Din tc. Istambol „Constantinopol”.
2. [MDA2] stambol1 sm [At: DIONISIE, C., 224 / V: ~iu, (reg) ~bul / Pl: ~i / E: tc Stambol (variantă populară a lui Istanbul) [akçesi, kurușu]] Monedă veche turcească din aur, care a circulat și în țările române în sec. al XVIII-lea.
3. [DEX '98] STAMBOL, stamboli, s. m. Monedă de aur turcească, care a circulat și în țările românești în sec. XVIII. – Din tc. Istambol „Constantinopol”.
4. [MDA2] stamboliu sm vz stambol1
5. [MDA2] stambul2 sm vz stambol
6. [Scriban] stambolíŭ m. (turc. istambollu, stambollu, adică „de Stambul”. V. stamboală). Vechĭ. Galben turcesc, numit și turaliŭ (Valora 9 leĭ [cel egiptenesc chear 8 și 7]. Iorga. Negoț. 125 și 224). – Și stamból, pl. lĭ.
7. [DOOM 3] stambol s. m., pl. stamboli
8. [DOOM 2] stambol s. m., pl. stamboli
9. [DE] STAMBOL (< tc.; n. pr. Stambul) s.m. Monedă de aur turcească, care a circulat și în Țările Române în sec. 18.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL