1. [MDA2] stahie sf vz stafie
2. [DLRLC] STAHIE s. f. v. stafie.
3. [Scriban] stáhie (Mold. Munt. est), stáfie (Munt. est) și stafíe (Munt. vest. Olt.) f. (ngr. stihio [d. vgr. stoiheion] element, spirit, stahie; alb. stihi, stihĭó, stahie. V. stihie). Geniŭ (spirit) care, după credința poporuluĭ, locuĭește pin ruine și alte locurĭ fioroase: badea Ion se teme răŭ de stahiĭ! – Și stahíe, spahie și spafie (Munt. vest) și spáfie (Bz.). V. strigoĭ nălucă, schimă.
4. [DEX '09] STAFIE, stafii, s. f. Ființă ireală pe care cred (sau pretind) că o văd unii oameni, și care ar reprezenta de obicei duhul unui mort legat de pământ; fantomă, nălucă, strigoi. ♦ Fig. (Fam.) Persoană urâtă (și slabă). [Acc. și: stafie] – Cf. ngr. stihíon.
5. [MDA2] spafie sf vz stafie
6. [MDA2] spahie2 sf vz stafie
7. [MDA2] stacie sf vz stafie
8. [MDA2] stafie sf [At: MOLNAR, RET. 29/15 / V: (îrg) ~ahie (A și: sta~), (înv) spahie, (reg) spa~, ~acie, stăcie, ~tăf~ / A și: sta~ / Pl: ~ii / E: ns cf ngr στοιχεῖος] 1 (În superstiții) Materializare a sufletului unui om despre care se crede că a murit neiertat de păcate, că a fost vrăjit, că i s-au zidit dimensiunile umbrei în temelia unei clădiri etc., mai ales în timpul nopții prin locuri și clădiri pustii Si: apariție (4), arătare (27), duh1 (14), fantasmă (1), fantomă (1), nălucă, nălucire, spectru, spirit, strigoi2 (1), umbră, vedenie, viziune, (îvp) năzăritură, (pop) iaznă, (îrg) nălucitură, (înv) vedere, zare, (reg) orătanie, moromet, mortăciune, năhoadă, necurățenie, pater, vidură. 2 (Fig; fam) Persoană (bătrână) urâtă, slabă și rea.
9. [MDA2] stăcie sf vz stafie
10. [MDA2] stăfie sf vz stafie
11. [MDA2] ștafie sf vz stafie
12. [DLRLC] STAFIE, stafii, s. f. Fantomă, nălucă, vedenie, strigoi. Stafiile piraților voinici, romantici, aprigi în aventură și dragoste, umplu insula cu duhul lor. RALEA, O. 69. Slab de înger nu mă știu; stafii și pricolici n-am văzut niciodată. GALACTION, O. I 45. Pătrunse înăuntru, așa cum pătrund stafiile, fără zgomot. ANGHEL, PR. 130. ◊ Fig. (Familiar) Epitet dat unei persoane bătrîne, scheletice. Baba o ține cam din scurt [pe fată] și, pe cît am văzut, nu mă mistuie de loc stafia. CONTEMPORANUL, VII 489. – Accentuat și: stafie. - Variante: (învechit) stahie (RUSSO, S. 100, ALECSANDRI, T. I 204, NEGRUZZI, S. I 206), ștafie (NEGRUZZI, S. II 121) s. f.
13. [DLRLC] ȘTAFIE s. f. v. stafie.
14. [Șăineanu, ed. VI] stafie f. 1. geniu păzitor al locurilor și zidurilor părăsite: zidarii obișnuiau. în nainte, spre a da tărie nouelor clădiri, de a îngropa în temelie umbra cuiva măsurată cu o trestie; se credea că cel cu umbra furată muria până în 40 de zile și devenia stafia nevăzută a casei; 2. fantomă, spectru: umbre, stafii despletite AL.; 3. fig. femeie bătrână și urîtă: să fugim până nu se trezește stafia AL. [Macedo-rom. stihie, stafie = gr. mod. STOIHEÍON (v. stihie)].
15. [Scriban] spafíe, spahíe, V. stahie.
16. [Scriban] stáfie, V. stahie.
17. [DOOM 3] stafie s. f., art. stafia, g.-d. art. stafiei; pl. stafii, art. stafiile (desp. -fi-i-)
18. [DOOM 2] stafie s. f., art. stafia, g.-d. art. stafiei; pl. stafii, art. stafiile
19. [MDO] stafie
20. [IVO-III] stafie, -fiei gen. a.
21. [Onomastic] STAHIE, gr. στάχυς „spic” sau < Eὔσταχυς = lat. Eustachius „cu bun spic”, fr. Eustache; v. și Evstatie III 1-2. 1. Stahi mold., pictor act.
22. [Onomastic] Tihi/a, -e v. Stahie 3 și Evtihie 4.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL