1. [DEX '09] STAGNARE, stagnări, s. f. Faptul de a stagna; oprire, rămânere pe loc; fig. lipsă de activitate. – V. stagna.
2. [MDA2] stagnare sf [At: (a. 1897) PLR I, 478 / Pl: ~nări / E: stagna] 1 Oprire a cursului unei ape Si: (înv) stagnație (1), (reg) băltăcire (3), bălteală, băltire1. 2 Încetare a mișcării unei ape sau a unui lichid în direcția pantei (adunându-se pe un teren plan sau într-un loc mai coborât) Si: stagnație (2), (reg) băltăcire (1), bălteală, băltire1. 3 Stare de inactivitate Si: lâncezeală, lâncezire, tânjire, trenare, (rar) tânjeală, (înv) stagnație (3). 4 Lipsă de progres Si: lâncezeală, lâncezire, tânjire, trenare, tânjeală, (înv) stagnație (4).
3. [DLRLC] STAGNARE s. f. Faptul de a stagna; oprire pe loc, rămînere pe loc. Copiii căutau mereu satisfacții nesănătoase în afara coloniei. Care era cauza? Makarenko descoperise că motivul acestor dificultăți consta în stagnarea vieții coloniei. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 7/5. 2. Starea apei care nu curge.
4. [DN] STAGNARE s.f. Faptul de a stagna; oprire, rămînere pe loc; lipsă de activitate. [< stagna].
5. [Șăineanu, ed. VI] stagnare f. starea celor stagnante: stagnarea apelor, stagnarea afacerilor.
6. [DEX '09] STAGNA, pers. 3 stagnează, vb. I. Intranz. (Despre fluide) A sta pe loc, a nu curge. ♦ Fig. (Despre abstracte) A nu realiza niciun progres; a nu se dezvolta, a nu progresa. – Din fr. stagner, lat. stagnare.
7. [MDA2] stagna [At: BARCIANU / Pzi: 3 ~nează / E: fr stagner, lat stagnare] 1 vi (D. ape, pex; rar, d. lichide) A nu curge. 2 (D. ape, pex; rar, d. lichide) A-și înceta mișcarea în direcția pantei (adunându-se pe un teren plan sau într-un loc mai coborât) Si: (reg) a băltăci (2), a bălti2. 3 (Pan; d. mirosuri, căldură etc.) A continua să existe Si: a persista. 4 (Fig; d. procese, fenomene, acțiuni etc.) A sta pe loc Si: a lâncezi, a tânji, a trena. 5 (Fig; d. procese, fenomene, acțiuni etc.) A nu progresa.
8. [DEX '98] STAGNA, pers. 3 stagnează, vb. I. Intranz. (Despre fluide) A sta pe loc, a nu curge. ♦ Fig. (Despre abstracte) A nu realiza nici un progres; a nu se dezvolta, a nu progresa. – Din fr. stagner, lat. stagnare.
9. [DLRLC] STAGNA, stagnez, vb. I. Intranz. (Despre abstracte) A sta pe loc, a se opri, a nu înainta, a nu se dezvolta, a nu progresa. Munca stagnează. ♦ (Despre ape) A nu curge, a nu se mișca.
10. [DN] STAGNA vb. I. intr. 1. (Despre ape) A se opri, a sta, a nu curge. 2. (Despre abstracte) A sta pe loc, a se afla în inactivitate. [< fr. stagner, cf. lat. stagnare < stagnum – mlaștină].
11. [MDN '00] STAGNA vb. intr. 1. (despre ape) a sta. 2. (despre abstracte) a sta pe loc, a nu se dezvolta. (< fr. stagner, lat. stagnare)
12. [Scriban] *stagnéz v. intr. (lat. stagnare, d. stagnam, ĭaz, baltă). Staŭ nemișcat, nu curg: apa lacurilor stagnează, (fig.) negoțu stagnează.
13. [DOOM 3] stagnare s. f., g.-d. art. stagnării; pl. stagnări
14. [DOOM 2] stagnare s. f., g.-d. art. stagnării; pl. stagnări
15. [DOOM 3] stagna (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. stagnez, 3 stagnează; conj. prez. 1 sg. să stagnez, 3 să stagneze
16. [DOOM 2] stagna (a ~) vb., ind. prez. 3 stagnează
17. [IVO-III] stagnez, -nam 1 imp.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL