1. [MDA2] stafidire sf [At: CR (1836), 881/30 / V: (îvr) ~dare / E: stafidi] 1 (Îvr) Uscare a strugurilor. 2 (Fam) Slăbire excesivă a oamenilor sau a (unor părți ale) corpului lor. 3 Zbârcire (ca o stafidă) a oamenilor sau a corpului lor din cauza slăbirii excesive, a bătrâneții.
2. [DEX '09] STAFIDI, stafidesc, vb. IV. Refl. (Despre boabele de struguri) A se usca; a deveni stafide. ♦ Fig. (Despre oameni și despre părți ale corpului lor) A se zbârci, a se încreți (ca o stafidă) din cauza slăbirii excesive, a bătrâneții etc. – Din stafidă.
3. [MDA2] stafida v vz stafidi
4. [MDA2] stafidare sf vz stafidire
5. [MDA2] stafidi [At: PONTBRIANT, D. / V: ~da / Pzi: ~desc / E: stafidă] 1 vr (D. struguri sau d. boabele lor) A deveni stafide Si: a se usca. 2-3 vtr (Fig; fam; d. oameni sau d. părți ale corpului lor) A slăbi sau a face să slăbească excesiv. 4-5 vtr (Fam; d. oameni sau d. părți ale corpului lor) A (se) zbârci (ca o stafidă) din cauza slăbirii excesive, a bătrâneții etc.
6. [DLRLC] STAFIDI, stafidesc, vb. IV. Refl. (Despre struguri) A se usca. ♦ Fig. (Despre oameni) A se zbîrci (ca o stafidă). V. smochini.
7. [Scriban] stafidésc v. tr. Fac să se zbîrcească ca o stafidă: bătrîneța îl stafidise. V. refl. S’a stafidit de bătrîneță, o babă stafidită. – Și smochinesc (CL. 1919, 3, 213).
8. [DOOM 3] stafidi (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă stafidesc, 3 sg. se stafidește, imperf. 1 sg. mă stafideam; conj. prez. 1 sg. să mă stafidesc, 3 să se stafidească; imper. 2 sg. afirm. stafidește-te; ger. stafidindu-mă
9. [DOOM 2] !stafidi (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se stafidește, imperf. 3 sg. se stafidea; conj. prez. 3 să se stafidească
10. [Argou] stafidi, stafidesc v. r. (d. oameni) a slăbi, a se sfriji
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL