1. [DEX '09] STACANĂ, stacane, s. f. (Pop. și fam.) Cană de pământ, ceașcă sau pahar mare. ♦ Conținutul unui astfel de vas. [Var.: (reg.) stacan s. n.] – Din rus. stakan.
2. [MDA2] stacană sf [At: ALECSANDRI, S. 6 / V: stacan sn / E: rs стакан] (Pfm) 1 Cană2 (1). 2 Ceașcă (mare). 3 Pahar mare. 4-6 (Adesea cu determinări introduse prin pp „de” care arată natura conținutului; fără determinări, indică, de obicei, o băutură alcoolică) Conținutul unei stacane (1-3). 7-9 Conținutul unei stacane (1-3) împreună cu vasul respectiv.
3. [DLRLC] STACANĂ, stacane, s. f. (Și în forma stacan) Cană, ceașcă sau pahar mare (de pămînt); p. ext. conținutul unei astfel de căni. După acesta urma alt om al lumii răsăritene, care purta tablaua cu stacane. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 9/5. Se îmbuiba cu carne friptă dimineața și cu stacană de vin. PAS, Z. I 132. Stacanul mare de rachiu... în care strălucea lichidul prețios. La TDRG. În loc de a ne certa împreună, n-ar fi mai nimerit să ne-nțălegem ca doi oameni de treabă, încălzindu-ne c-o stacană de vin? ALECSANDRI, T. I 328. – Variantă: stacan s. n.
4. [Șăineanu, ed. VI] stacană f. Mold. cană mare: trage-o stacană de bere AL. [Rus. STAKANŬ, pahar].
5. [DEX '09] STACAN s. n. v. stacană.
6. [MDA2] stacan sn vz stacană
7. [Scriban] stacán n., pl. e, și stacánă f., pl. e (rus. stakán, vsl. stokanŭ). Fam. Iron. Pahar saŭ ceașcă mare. V. coboc.
8. [DOOM 3] stacană (pop., fam.) s. f., g.-d. art. stacanei; pl. stacane
9. [DOOM 2] stacană (pop., fam.) s. f., g.-d. art. stacanei; pl. stacane
10. [DER] stacană (-ne), s. f. – (Mold.) Vas. – Var. stacan. Sl. stokanŭ (Cihac, II, 359), cf. rus. (do)stakanŭ.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL