1. [DEX '09] STABILIMENT, stabilimente, s. n. (Rar) Așezământ, instituție comercială, industrială etc.; p. ext. localul unui astfel de așezământ. – Din it. stabilimento.
2. [MDA2] stabiliment sn [At: CR (1829), 141/5 / V: (îvr) ~averimânt / Pl: ~e, (înv) ~uri / E: it stabilimento] (Iuz; de obicei cu determinări care indică felul) 1 Nume generic pentru așezăminte, instalații, întreprinderi comerciale, industriale etc. 2 (Pex) Localul unui așezământ, al unei instituții, întreprinderi etc. 3 Casă de prostituție.
3. [DEX '98] STABILIMENT, stabilimente, s. n. (Ieșit din uz) Așezământ, instituție comercială, industrială etc.; p. ext. localul unui astfel de așezământ. – Din it. stabilimento.
4. [DLRLC] STABILIMENT, stabilimente, s. n. Așezămînt, instituție înființată pentru exercitarea unei ramuri industriale, comerciale etc.; p. ext. edificiul, localul acestor așezăminte. Dar cine îți va vorbi despre sat și despre gospodării, cînd colo, sub deal, se înalță stabilimentul de băi al Bălțăteștilor? SADOVEANU, O. VII 225. Cred, acum, doamnă, că sînteți ca și mine de părere... să intrăm în acest elegant stabiliment public. Vom lua și noi ceaiul... repauzîndu-ne puțin. CARAGIALE, O. III 141.
5. [DN] STABILIMENT s.n. (Ieșit din uz) Așezămînt, instituție; (p. ext.) local în care funcționează o instituție. [Pl. -te, -turi. / < it. stabilimento].
6. [MDN '00] STABILIMENT s. n. așezământ, instituție comercială, industrială, de sănătate; localul însuși. (< it. stabilimentó)
7. [Șăineanu, ed. VI] stabiliment m. așezământ, ceea ce se înființează pentru utilitate publică, pentru exercițiul sau exploatarea unei industrii: stabiliment de comerț, de instrucțiune.
8. [Scriban] *stabilimént n., pl. e (lat. stabilimentum, sprijin; fr. établissement). Așezămînt, fundațiune publică, comercială saŭ industrială (o școală, o fabrică). Colonie maĭ mică: Stabilimentele franceze din India.
9. [MDA2] staverimânt sn vz stabiliment
10. [DOOM 3] stabiliment (rar) s. n., pl. stabilimente
11. [DOOM 2] stabiliment (rar) s. n., pl. stabilimente
12. [Argou] stabiliment, stabilimente s. n. (eufem.) bordel, casă de toleranță
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL