1. [Scriban] sfîrtíc, a -á v. tr. (d. sfert, vsl. četvrŭtŭ). Rup în bucăți, sfîrșiĭ: lupu a sfîrticat oaĭa. – Și sfértic. În Suc. șfértic: reviste crîmpotite și cărți șferticate (Kir. Șez. 30, 201). Vechĭ și Maram. spărtic (după parte). V. spîrcuĭ.
2. [Scriban] spărtic, V. sfîrtic și sfîrcuĭ.
3. [Scriban] spîrcuĭ și -ĭésc, a -ĭ v. tr. (cp. cu spîrcîĭ și sfîrtic). Est. Sfîrtic, sfîșiĭ: lupu a spîrcuit oile. Fig. Nimicesc cu furie. – În Maram. a spărtica.
4. [DRAM 2021] spărticá, spărtic, (spârtica), v.t.r. (reg.) A (se) rupe în bucăți, a sfâșia: „Am acățat într-un gard și mi-am spârticat lecreu” (Crâncău, 2013). – Din s- + parte, cf. sfârtica (Scriban, MDA).
5. [DRAM 2015] spărtica, spărtic, (spârtica), vb. tranz., refl. – (reg.) A (se) rupe în bucăți, a sfâșia: „Am acățat într-un gard și mi-am spârticat lecreu” (Crâncău, 2013). (Maram.) – Din s- + parte (< lat. pars, -tis), cf. sfârtica (din sfert) (Scriban, MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL