1. [DEX '09] SPĂLĂCITURĂ, spălăcituri, s. f. (Rar) Obiect spălăcit, decolorat. – Spălăci + suf. -tură.
2. [MDA2] spălăcitură sf [At: ISPIRESCU, L. 163 / Pl: ~ri / E: spălăci + -tură] 1 (Îvr) Decolorare (1). 2 (Îdt) Obiect decolorat. 3 (Reg) Spălătură (4). 4 (Îdt; șîs ~ de ploscă) Poșircă. 5 (Îvr) Lichid diluat.
3. [DLRLC] SPĂLĂCITURĂ, spălăcituri, s. f. 1. Apă (murdară) care a fost folosită la spălat. Spălăcitura ce mai rămăsese în baia unde se îmbăiase argatul. ISPIRESCU, L. 163. 2. Lucru decolorat.
4. [Șăineanu, ed. VI] spălăcitură f. 1. ceva spălăcit sau rău spălat; 2. fig. vin prost.
5. [Scriban] spălăcitúră f., pl. ĭ.. Lucru spălăcit: o spălăcitură de bluză!
6. [DOOM 3] spălăcitură (rar) s. f., g.-d. art. spălăciturii; pl. spălăcituri
7. [DOOM 2] spălăcitură (rar) s. f., g.-d. art. spălăciturii; pl. spălăcituri
8. [DAR] spălăcitură, spălăcituri, s.f. 1. (înv.) decolorare. 2. (înv.) obiect decolorat. 3. (reg.) spălătură. 4. (înv.; în sintagmă) spălăcitură de ploscă = poșircă. 5. (înv.) lichid diluat.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL