1. [DEX '09] SPĂLĂCIRE, spălăciri, s. f. Faptul de a se spălăci; decolorare. – V. spălăci.
2. [MDA2] spălăcire [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~ri / E: spălăci] 1 Pierdere a culorii inițiale Si: decolorare, ieșire, (reg) serbezire. 2 Pierdere a intensității inițiale prin spălare sau sub acțiunea razelor solare Si: decolorare, ieșire, (reg) serbezire.
3. [DLRLC] SPĂLĂCIRE, spălăciri, s. f. Acțiunea de a (se) spălăci și rezultatul ei; decolorare.
4. [DEX '09] SPĂLĂCI, spălăcesc, vb. IV. Refl. A-și pierde culoarea inițială, a deveni mai șters, a se decolora (la spălat sau la soare). – Din spăla.
5. [MDA2] spălăci [At: I. GOLESCU, C. / Pzi: ~cesc / E: spăla + -ăci] 1-2 vr, (rar) vtf A-și pierde sau a-și face să-și piardă culoarea inițială Si: a (se) decolora (5-6), a ieși, (reg) a se serbezi, a se spălătoci (1). 3-4 vr, (rar) vtf A deveni sau a face să devină șters, prin spălare sau sub acțiunea razelor solare Si: a (se) decolora (1-2), a ieși, (reg) a se serbezi, a se spălătoci (2). 5 vt (Fig) A-și pierde valoarea. 6 vt (Fig) A dispărea din memorie. 7 vr (Rar) A se estompa (4). 8 vr (Rar; d. oameni) A se ofili. 9 vr (D. ochi) A-și pierde luminozitatea. 10 vr (Reg; d. lichide) A-și pierde aciditatea Si: a se răsufla. 11-12 vtr (Îrg) A (se) spăla (1-2) în mod superficial. 13 vt (Îvr; c. i. alimente) A clăti (17).
6. [DLRLC] SPĂLĂCI, spălăcesc, vb. IV. Refl. A-și pierde culoarea inițială, a deveni mai șters, mai puțin viu (prin spălare sau sub influența razelor solare); a se decolora. La marginea satului te întîmpină din stînga o cruce strîmbă pe care e răstignit un Hristos cu fața spălăcită de ploi. REBREANU, I. 9. ◊ Fig. Totul era bătrîn, totul era trecut în copilul acela; gura i se îngurzise, ochii i se spălăciseră. CAMILAR, N. II 368. ♦ Tranz. Fig. (Neobișnuit) A face să se șteargă culoarea. Se îmbăia în întunecimea de pe pămînt și în zarea nehotărîtă ce, revărsîndu-se, spălăcea un petec de cer. MACEDONSKI, O. III 47.
7. [Șăineanu, ed. VI] spălăcì v. a ieși la spălat, a-și pierde coloarea.
8. [Scriban] spălăcésc (mă) v. refl. (d. spăl cu sufixu din mă bălăcesc). Ĭes la spălat, mă descolorez. Fig. Iron. Îmĭ ĭau o aparență vrednică de milă: rău te-aĭ spălăcit, măĭ!
9. [DOOM 3] spălăcire s. f., g.-d. art. spălăcirii; pl. spălăciri
10. [DOOM 2] spălăcire s. f., g.-d. art. spălăcirii; pl. spălăciri
11. [DOOM 3] spălăci (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se spălăcește, imperf. 3 pl. se spălăceau; conj. prez. 3 să se spălăcească; ger. spălăcindu-se
12. [DOOM 2] !spălăci (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se spălăcește, imperf. 3 sg. se spălăcea; conj. prez. 3 să se spălăcească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL