1. [MDA2] spăimâie sf [At: MACEDONSKI, O. II, 24 / Pl: spăimâi / E: spaimă (pad momâie)] (Rar) Sperietoare (13).
2. [DLRLC] SPĂIMÎIE, spăimîi, s. f. (Rar) Obiect care sperie; sperietoare. Tatăl său, care fusese pentru copiii săi o spăimîie... nu-i vorbise decît cu răsteală. MACEDONSKI, O. III 24.
3. [DLRM] SPĂIMÎIE, spăimîi, s. f. (Rar) Sperietoare, spaimă, ciumă. – Din spaimă + momîie.
4. [DAR] spăimâie, spăimâi, s.f. (înv.) sperietoare.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL