Definiție și ce înseamnă spuzit

1. [MDA2] spuzit, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~iți, ~e / E: spuzi] 1 Plin de spuzeală (1). 2 (Îvr) Spuzos (3). 3 (Reg; îs) Vărsat ~ Pojar. 4 (Udp „de”, „cu”) Plin.

2. [DLRLC] SPUZIT, -Ă, spuziți, -te, adj. Plin de..., acoperit de... Cerul era spuzit de stele și calea alburie de ele era luminată. SADOVEANU, O. VII 27. April prefăcuse teii parcului și pe toți ceilalți copaci și copăcei în meri și în cireși spuziți de floare albă. GALACTION, O. I 405. Nopțile senine, cu crai-nou, cerul spuzit de stele, o fermecau. GÎRLEANU, L. 41. Lîngă sobă, un băiețel ca de vro șase ani se zvîrcolea spuzit de pojar. VLAHUȚĂ, la TDRG.

3. [DEX '09] SPUZI, spuzesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A (se) umple de bubulițe; p. gener. a (se) acoperi, a (se) umple de... 2. Intranz. Fig. A se produce, a se ivi, a apărea în număr mare. – Din spuză.

4. [MDA2] spuza v vz spuzi

5. [MDA2] spuzi [At: CANTEMIR, HR. 273 / V: (reg) ~za / Pzi: ~zesc / E: spuză] 1 vr (D. jăratic) A se transforma în spuză (1). 2-3 vtrf (Pop; d. oameni și mai ales d. părți ale corpului lor) A (se) umple de spuzeală (1). 4-5 vtrf (Pop; spc; d. oameni și mai ales d. părți ale corpului lor) A (se) irita. 6 vr (Reg; d. ugerul oilor, vacilor etc.) A se umple de spuzeală (2). 7-8 vtr (Pgn) A (se) umple de... 9 vi (Fig) A apărea în număr mare. 10 vr (Îvr) A se năpusti.

6. [DLRLC] SPUZI, spuzesc, vb. IV. 1. Refl. A avea o erupție pe piele, a se umple de bubulițe. Spuzi-s-ar să se spuzească de calic și blestemat. GORJAN, H. IV 76. ◊ Tranz. Și-a petrecut restul nopții într-o sală de așteptare cu bănci tari și cu o lampă fumegoasă, care i-a spuzit marginea pleoapelor. C. PETRESCU, O. P. I 45. ♦ Fig. A se acoperi, a se umple de... Ramurile se spuzesc cu floricele albe și roșcățele. ODOBESCU-SLAVICI, la TDRG. 2. Intranz. Fig. A se ivi, a se produce în număr mare. A suflat vîntul de primăvară, au încolțit mugurii, a dat frunza, au spuzit florile, a legat iarăși rodul. DELAVRANCEA, A. 34.

7. [Șăineanu, ed. VI] spuzì v. refl. a face un fel de arsuri la buze.

8. [Scriban] spuzésc v. tr. (d. spuză). Produc un fel de beșicute pe pele: frigurile spuzesc pelea. V. refl. Mi s’aŭ spuzit buzele.

9. [DOOM 3] !spuzi (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă spuzesc, 3 sg. se spuzește, imperf. 1 sg. mă spuzeam; conj. prez. 1 sg. să mă spuzesc, 3 să se spuzească; imper. 2 sg. afirm. spuzește-te; ger. spuzindu-mă

10. [DOOM 2] spuzi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. spuzesc, imperf. 3 sg. spuzea; conj. prez. 3 să spuzească

11. [IVO-III] spuzesc, -zeam 1 imp.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] stereoautograf sn [At: DN3 / P: ~re-o-a-u~ / Pl: ~e / E: ns […]
1. [MDA2] stereoautografie sf [At: DN3 / P: ~re-o-a-u~ / Pl: ~ii / E: fr […]
1. [DEX '09] STEREOBAT, stereobate, s. n. Masiv de zidărie, de obicei reprofilat sau în […]
1. [MDA2] stereocameră sf [At: LTR2 / Pl: ~re / E: stereo2- + cameră] Cameră […]
1. [MDN '00] STEREOCARDIOGRAFIE s. f. vectocardiografie tridimensională. (< fr. stéréocardiographie) 2. [DETS] STEREO- „solid, […]
[MDN '00] STEREOCARDIOGRAMĂ s. f. imagine prin stereocardiografie. (< fr. stéréocardiogramme) Sursă: DEX online sub […]
1. [DEX '09] STEREOCARTOGRAF, stereocartografe, s. n. Aparat folosit pentru obținerea automată a planului topografic […]
1. [DEX '09] STEREOCARTOGRAFIE s. f. Procedeu de întocmire a hărților cu ajutorul stereogramelor. [Pr.: […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro