1. [DEX '09] SPURCĂCIUNE, spurcăciuni, s. f. 1. Lucru spurcat2 (1), grețos; scârnăvie, murdărie. ♦ Fig. Faptă sau vorbă murdară; trivialitate. 2. Termen de dispreț pentru o ființă respingătoare; p. ext. monstru. – Spurca + suf. -ăciune.
2. [MDA2] spurcăciune sf [At: COD. VOR.2 57r/5 / V: (îvr) ~cine / Pl: ~ni / E: spurca + -ăciune] 1 (Înv; pfm) Murdărie (1). 2 (Pop) Spurc (4). 3 (Asr; fig) Faptă care contravine perceptelor religioase sau morale. 4 (Fig; pgn) Murdărie. 5 (Pop) Spurc (1). 6 (Înv) Relație sexuală nepermisă între rude de sânge sau prin alianță. 7 (Îvp; pfm) Animal dezgustător, a cărui carne nu se mănâncă. 8 (Îvp; pfm; pex) Monstru. 9 (Reg; spc) Lup. 10 Persoană dezgustătoare, respingătoare prin comportamentul său. 11 (Olt) Duh rău. 12 (Asr) Păgân.
3. [DLRLC] SPURCĂCIUNE, spurcăciuni, s. f. 1. Lucru spurcat, grețos, pe care ți-e scîrbă să-l atingi; scîrnăvie, murdărie. 2. Termen de dispreț pentru o ființă (animal sau om) respingătoare, scîrboasă; p. ext. ființă înfiorătoare, monstru. Ai furat cu ei odată. Iar te-au cumpărat. Spurcăciune! DEMETRIUS, C. 68. Spurcăciunea se hrănea cu carne de om. ISPIRESCU, U. 116. 3. Faptă sau vorbă murdară; trivialitate.
4. [Șăineanu, ed. VI] spurcăciune f. 1. necurățenie; 2. ceva spurcat: hoit, mortăciune.
5. [Scriban] spurcăcĭúne f. (lat. spurcatio, -ónis). Acțiunea de a spurca. Lucru spurcat (carne în post ș. a.), lucrurĭ grețoase: ce-aĭ adus aicĭ spurcăcĭunile astea? Ofipt, bube dulcĭ.
6. [MDA2] spurcăcine sf vz spurcăciune
7. [DOOM 3] spurcăciune (pop., fam.) s. f., g.-d. art. spurcăciunii; pl. spurcăciuni
8. [DOOM 2] spurcăciune s. f., g.-d. art. spurcăciunii; pl. spurcăciuni
9. [DRAM 2021] spurcăciúne, spurcăciuni, (spurcășag), s.f. 1. Murdărie, mizerie. 2. Nume generic pentru boli de piele. 3. Ființă respingătoare: „Atunci scoate el cuțâtu și țipurește una: Uhaa! Spurcăciuni!” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 264). 4. Animal sălbatic dezgustător; monstru. 5. Duh rău. – Din spurca + suf. -ăciune (DEX, MDA).
10. [DRAM 2015] spurcăciune, spurcăciuni, (spurcășag), s.f. – 1. Murdărie, mizerie 2. Nume generic pentru boli de piele. 3. Ființă respingătoare: „Atunci scoate el cuțâtu și țipurește una: Uhaa! Spurcăciuni!” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 264). 4. Animal sălbatic dezgustător; monstru. 5. Duh rău. – Din spurca + suf. -ăciune (DEX, MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL